Trecem peste introducerea despre Jennifer L. Armentrout pentru că deja o știți. 🙂
Am ajuns la al treilea volum din seria „Mesagerul” un volum surprinzător și la fel de bun ca primul. M-a ținut constant cu sufletul la gură și am empatizat atât de mult cu personajele încât am luat asupra mea toate emoțiile și am trăit efectiv alături de ele toate momentele rele, dar și cele frumoase. Seria avea nevoie să se închidă frumos.
Îmi trebuiau informații în mod rapid și nu aveam de gând să mă mulțumesc doar cu resturi – aveam nevoie de cea mai bună variantă. Nu știam nimic de starea lui Zayne, lucru care surprinzător m-a panicat foarte mult și am dat pagina destul de repede pentru a ajunge la partea care mă interesa în mod direct. Chiar am considerat că după toată agitația în volumul 2, aveam nevoie de o pauză, însă Jennifer, cu firea ei sadică nu a văzut să ne slăbească din ochi.
„Har și Destin” îi aduce din nou în primplan pe Trinity și pe Zayne, personajele noastre principale. Mi-a plăcut atât de mult de Trinity, încât pot spune cu mâna pe inimă că a depășit-o cu mult pe Layla. Este atât de bătăioasă și atât de încăpățânată, încât m-a scos din minți, dar acum a făcut-o într-un mod bun. Este altruistă, vorbește mult, însă are o inima de aur și dragostea ei pentru Zayne a fost motorul acestei cărți.
Dacă în „Ruină și Blestem” Zayne a tot încercat să o convingă de ce merită să dea o șansă iubirii lor, acum este vremea lui Trin să lupte pentru el cu toate armele ei. I-am simțit disperarea și devotamentul și Doamne, cât mi-a plăcut!! Ador conexiunea dintre aceste personaje și dragostea dintre ei s-a simțit mai departe de paginile cărții. Evoluția personajelor a fost fantastică și consider că au ajuns full cirle, îndeplinindu-și destinul și realizând lucrurile pentru care erau meniți. Au învățat ce înseamnă să lupți pentru ceea ce iubești chiar și în pofida firii naturii, lucru de care noi oamenii, nu putem beneficia, din păcate.
Cât despre Zayne… Am avut ocazia de a-l vedea în altă ipostază și pot spune că a fost distractiv, într-un mod ciudat. Îmi place când personajul masculin are și o dark side și m-am distrat în mod deosebit văzându-l așa, pentru că în mintea mea știam că o să fie bine până la urmă. Nu știu de unde aveam aceste așteptări, însă am avut încredere în Jennifer că va încheia frumos această serie, pentru că amândoi meritau un HEA. Acum recunosc, sunt foarte tristă, pentru că m-am implicat atât de mult în poveste și m-am atașat atât de mult de personaje, încât nu vreau să le las să plece.
Este un alt sentiment față de „Apocalipsa Elementelor”, deși m-am atașat de Layla și de Roth, acum lucrurile au fost duse la un alt nivel. De aceea spun că seria „Mesagerul” a fost o mare descoperire și surpriză pentru mine și în special acest volum, unde personajele noastre trec prin diferite schimbări și le vedem în ipostaze neobișnuite. S-au transformat constant, nimic nu a fost la fel de la un volum la altul și totul a culminat cu „Har și Destin” , care m-a fascinat și a dus acțiunea la un alt nivel. Jennifer a reușit să ridice foarte mult ștacheta și să unească personajele din seria „Apocalipsa Elementelor” și să le facă să lupte împreună pentru un scop comun și un dușman comun.
Consider că am suferit și am plâns alături de Zayne și Trinity, am avut parte de surprize și revelații și am pus fiecare piesă din puzzle la locul ei. Toate informațiile s-au așezat perfect și eu am putut încheia cu un mare zâmbet pe buze seria, pentru că a beneficiat fix de finalul pe care îl merită personajele și pe care îl meritam și noi, cititorii.










