După o perioadă destul de urâtă, am reușit să îmi setez din nou prioritățile și să revin la zi cu cititul, pentru că aveam multe cărți începute, însă neterminate. Mi-am propus să nu las cărți neterminate, pentru că fiecare merită timpul nostru și aceasta este părerea mea. O carte pe care nu am reușit să o termin dintr-o singură lectură a fost „Frânturi din ea”, însă am bifat și acest capitol. Cartea este bună și nu este vina ei pentru faptul că am abandonat-o… Doar nu aveam starea potrivită și acest lucru se vede clar atunci când îți alegi o carte.
Andrea știe totul despre mama ei, Laura. Știe că aceasta și-a petrecut mai toată viața în Belle Isle, un orășel de la malul mării unde pare că nu se întâmplă nimic niciodată; știe că femeia, care lucrează ca logoped, nu și-a dorit altceva decât să ducă o viață liniștită ca stâlp al micii sale comunități; știe că Laura nu are niciun secret. Pentru că ne cunoaștem cu toții mamele, nu-i așa?
Lucrurile se schimbă însă atunci când, în timpul unei ieșiri la mall, are loc un atac deosebit de sângeros. În acel moment, Andrea descoperă cu surprindere o latură complet diferită a Laurei. Pentru că se dovedește că, înainte ca Laura să devină Laura, aceasta a fost… altcineva. De aproape treizeci de ani, femeia își ascunde adevărata identitate, nutrind în van speranța că nimeni nu o va găsi vreodată. Acum însă a fost dată în vileag și nimic nu va mai fi la fel.
Pentru cei care nu știu, această carte a fost ecranizată de Netflix și a fost lansat primul sezon deja. Eu nu l-am văzut pentru că niciodată nu schimb ordinea de bază – întâi cartea și după aceea filmul. Totul începe cu un secret bine ascuns, care iese la iveală în anumite situații excepționale. Andrea realizează că nu știe nimic despre mama ei și că aceasta duce o viață dublă, învăluită în mister. Suntem puși în fața unei succesiuni de secvențe prezent – trecut, fiind implicate atât mama cât și fiica, iar în acest mod am putut să le cunoștem mai bine și să înțelegem cât de asemănătoare sau de diferite sunt.
Cu Andrea nu pot spune că m-am înțeles foarte bine, pentru că mi s-a părut un personaj destul de încet, care a avut nevoie de ceva timp pentru a înțelege contextul mamei ei și pentru a asimila tot ce se întâmplă. În acest timp, a făcut niște alegeri dubioase care m-au făcut puțin să mă strâmb, însă având în vedere șocul suferit, putem spune că este firesc. Laura în schimb m-a șocat și au fost multe aspecte la care nu mă așteptam, mai ales paginile din trecutul ei. Wow, am avut acolo ceva de furcă și modul în care autoarea a expus această poveste m-a frapat. Un plus lui Karin pentru modul foarte sugestiv în care și-a prezentat cartea, mi-a plăcut și fiind un fan Thriller, am agreat stilul. Este prima carte citită de la ea și „Frânturi din ea” fost o surpriză plăcută.
Succesiunea de întâmplări putea să fie mai dinamică și să prezinte mai bine esența unui Thriller. Au fost multe pasaje grăbite și multe pasaje prea relaxate, dar acest lucru l-am întâlnit destul de des, mai ales la Thrillers, fiind un aspect care trebuie echilibrat cu precizie. Consider că finalul a fost just și poveștii i s-a făcut dreptate, doar că am scăzut 2 puncte pentru lipsa de conexiune cu Andrea și paginile în plus, care nu își aveau rostul.
În rest, pot spune că „Frânturi din ea” este un roman bun, un roman cu dezvăluiri șocante, cu un trend dinamic care reușește să plaseze foarte bine acțiunea și să o dezvolte, poate chiar mai mult decât era cazul. Cred că este destul de ușor pentru un autor să se piardă în detalii și să uite firul principal, dar putem spune că în această carte nu s-a greșit atât de mult. Per total, o lectură bună, pe care mă bucur că am reușit să o termin și acum pot spune că sunt gata și pentru seria. Lectură plăcută!







Super!!! Asta înseamnă o recenzie a carții după mine! Felicitări!