O vară italiană este lectura perfectă pentru perioada verii. Cartea descrie în detaliu frumosul orășel Positano, de pe coasta Amalfi din Italia, care este un loc spectaculos. Doar descrierile autoarei, fără să văd neapărat și imagini, mă fac să-mi doresc să ajung și eu acolo, cândva. În același timp, este un roman despre pierdere și despre vindecare, despre puterea de a merge mai departe fără cea mai dragă ființă.
“Viața nu curge mereu așa cum credem noi, nu-i așa?”
Katy nu-și poate imagina lumea fără mama ei, care i-a fost întotdeauna și cea mai bună prietenă. Atunci când o pierde, protagonista se simte debusolată, neștiind încotro să o apuce. Mama ei, Carol Silver, avea răspunsurile la orice întrebare. Parcă le știa pe toate, fiind ca un stâlp pentru Katy, care acum nu mai are de ce să se sprijine.
Mama lui Katy a fost apreciată și respectată de toată lumea, știa să facă aproape orice și întotdeauna avea cuvintele la ea. Katy se putea baza mereu pe ea atunci când avea nevoie de ajutor, dar mereu se compara cu ea. Ea nu era atât de pregătită pentru viață și a făcut unele alegeri de care nu mai era sigură după moartea mamei ei.
“Încă nu pot concepe lumea fără mama, nu-mi pot imagina cum va arăta fără ea sau cine sunt în absența sa. (…) Nu-mi imaginez cum mă voi împăca vreodată cu faptul că, pur și simplu, nu mai există brațele ei calde și primitoare. În care m-am simțit mereu acasă. Vedeți voi, mama a fost iubirea vieții mele. A fost iubirea vieții mele și am pierdut-o.”
La scurt timp după pierderea lui Carol, Katy se întreabă dacă mariajul cu Eric nu a fost, într-adevăr, o greșeală. S-a căsătorit la 25 de ani cu iubitul ei din facultate, iar mama ei a întrebat-o dacă este pregătită pentru acest pas. Katy a făcut ce a simțit, iar acum nu mai era sigură că a procedat corect.
Katy și mama ei plănuiau să meargă în Italia, pe coasta Amalfi, la Positano, acolo unde Carol și-a petrecut vara în tinerețe, înainte să se căsătorească.
Protagonista decide să plece singură în această călătorie, în memoria mamei sale.
Vrea să cunoască locurile de care mama ei vorbea cu atât de multă pasiune, să experimenteze ceva din magia și frumusețea Italiei. Se bucură de mâncarea specifică, de vin și de călătoriile pe coasă. Doar că ce găsește la Positano este, cu adevărat, ceva magic.
“Asta simt despre Italia. Toată istoria asta vie… Mai multe epoci, mai multe experiențe, bucurii și suferințe unele peste altele, ca niște coli de hârtie.”
Katy se trezește într-o buclă temporală în care mama ei, tânără, la 30 de ani, era vie și nevătămată. Cele două se împrietenesc, iar Carol nu știa, bineînțeles, cine era Katy. În acest fel, protagonista descoperă cum era mama ei cu mult timp în urmă, înainte ca ea să se nască, dar și ce visuri avea, ce fel de persoană era.
“(…) Aceleași circumstanțe, credințe sau acțiuni care te-au adus într-un punct nu te vor duce la următorul. Că, dacă vrei un rezultat diferit, va trebui să te porți altfel. Că trebuie să evoluezi mereu.”
În călătorie îl întâlnește pe Adam, un dezvoltator imobiliar care se arată interesat de ea. Doar că ea nu vrea să calce strâmb în căsnicia cu Eric, deși nu mai este sigură de ea.
Ce îmi place la Rebecca Serle este acea componentă magică, supranaturală din cartea ei, care se regăsește și în Peste cinci ani. Cumva, autoarea face ca această magie să nu pară, de fapt, ceva supranatural, neobișnuit. De parcă nu e ceva ciudat să-ți întâlnești mama, cu 30 de ani mai tânără, pe coasta Amalfi, deși ea a tocmai și-a pierdut viața, în lumea reală.
Pe parcursul călătoriei, Katy realizează că mama ei nu era cine credea ea. Dar, totodată, nici Katy nu era așa cum credea ea.
O vară italiană este un roman perfect pe care să-l citești vara. Are acea atmosferă de vacanță, iar autoarea știe cum să descrie locurile impresionante din Italia.
Cartea scrisă de Rebecca Serle este o poveste despre vindecare, dar și despre încercarea lui Katy de a descoperi cine este, de fapt. Cine e ea fără mama ei, care îi spunea ce era bine și ce nu? Încearcă să-și dea seama ce vrea cu adevărat de la viață, timp în care profită de frumusețile oferite de Italia.
Nu este un roman plin de acțiune și de senzațional, dar poate fi plăcut dacă vrei ceva lejer. Senzaționalul în sine este dat chiar de faptul că protagonista ajunge în trecutul mamei sale.
O vară italiană se citește ușor și are peste 200 de pagini, așa că o poți termina în doar câteva ore. E perfectă dacă îți dorești o lectură ușoară, lejeră, într-o zi caniculară de vară. De altfel, o poți lua cu tine în vacanță, poate chiar în Italia!
Alte recenzii de la Rebecca Serle:
