Am așteptat foarte mult această carte și vreau să vă spun că intreagă serie îmi este foarte dragă. „Distrugătorii de blesteme” este o serie interesantă, mainly YA, cu elemente Fantasy foarte bune și antrenante. Avem și un romance drăguț, care crește în intensitate pe măsură ce intriga se dezolva și scoate la iveală multe lucruri din trecut, ce erau menite să rămână acolo. Știți deja din recenziile mai vechi faptul că povestea este un retelling după „Frumoasa și Bestia”, așa că nu trebuie să mai întru în multe detalii.
Blestemul a fost în sfârșit distrus, însă prințul Rhen al regatului Emberfall înfruntă primejdii și mai mari. Se zvonește că nu el ar fi adevăratul moștenitor și că magia interzisă a fost dezlănțuită asupra ținutului. Și, cu toate că Rhen o are alături pe prințesa Harper, străjerul său, Grey, a dispărut, lăsând în urmă mai multe întrebări decât răspunsuri.
Grey cunoaște identitatea adevăratului moștenitor, dar a jurat să păstreze acest secret. Devenit fugar după ce a ucis-o pe vrăjitoarea malefică Lilith, tânărul nu este deloc dornic să-l provoace pe Rhen – asta până când Karis Luran amenință să atace din nou. Însăși fiica acesteia, Lia Mara, vede slăbiciunile crudului plan al mamei sale, însă poate ea să-l convingă pe Grey sa i se împotrivească lui Rhen, chiar dacă ar face-o pentru binele regatului Emberfall?
„O inimă aprigă și frântă” este volumul doi din această serie și sincer, a fost puțin mai slab în intensitate față de primul volum, „Un blestem sumbru și nimicitor”. În primul volum mi-a plăcut foarte mult chimia dintre personaje și modul în care acestea și-au dezvoltat relațiile. Harper și Rhen sau Grey și Rhen, nu mai știam unde să mă uit întâi și asupra cărui duo să mă concentrez mai mult. În volumul 2 am simțit că această magie a stagnat, sau în alte cazuri a fost disipată complet, lucru care m-a întristat foarte mult.
Știu că fiecare erou are dreptul să își spună povestea, însă am considerat că modul în care lumina reflectoarelor a fost mutată către Grey s-ar fi putut realiza alfel. Sincer, mie mi-a plăcut mai mult de Grey decât de Rhen, pentru că am admirat loialitatea sa și modul în care era în stare să își dea viața pentru prinț. Acea loialitate o să fie serios pusă la îndoială acum și mi-a părut foarte rău de acest aspect, pentru că nu voiam să se întâmple asta. În mintea mea aveam alt scenariu pentru Grey și Rhen.
Un lucru pe care l-am admirat la acest volum a fost accentul pus și pe ideea de iubire interzisă și despre ce anume poate face un personaj pentru a rămâne alături de aleasa inimii. Se vor isca multe probleme și cititorii vor fi nevoiți să aleagă o echipă în care să fie, pentru că povestea va solicita foarte mult personajele principale și vă avertizez, nu într-un mod pozitiv.
Alte recenzii de la BRIGID KEMMERER:
