Condé spunea despre inspirația pentru romanul ei – Eu, Tituba, Vrăjitoarea Neagră din Salem: „M-am pierdut în clădirea uriașă (biblioteca UCLA) și m-am trezit în secțiunea de istorie în fața unui raft plin cu cărți despre procesele vrăjitoarelor din Salem. Privind prin ele, am descoperit existența lui Tituba, de care nu mai auzisem până acum.”
Așa a apărut Tituba și povestea ei. Informațiile găsite de autoare au fost sporadice ceea ce a obligat-o să construiască mult din propria imaginație. În principiu, Tituba are un rol însemnat într-unul dintre cele mai infame procese din istoria Statelor Unite. Acuzată de vrăjitorie, Tituba depune mărturie în cadrul procesului vrăjitoarelor din Salem, înregistrarea istorică a depoziției ei încă există. Restul se pierde în negura istoriei.
Tituba este o provocare, o provocare a personajului pentru a nu fi uitat, o aroganță evidentă încă din titlu. Tituba își recunoaște statutul de vrăjitoare, sensul cuvântului este ceea ce face diferența. A fi vrăjitoare are o semnificație diferită pentru ea față de cea pe care o are pentru acuzatorii ei. Tituba nu are o coadă de mătura, sau poate are, dar o folosește doar la măturat. Este pură și umană și empatică. Este generoasă și caldă. Este inițiată în cunoașterea plantelor și ale proprietăților acestora curative. Scopul menirii ei ca vrăjitoare e să ajute pe oricine în orice fel poate. Răul este o noțiune necunoscută pentru ea. Magia ei este un dar, iar Satana un necunoscut de care aude prima dată la proces.
S-a născut din violență și a trăit într-o epocă violentă, dar nu și-a rătăcit drumul. A rămas stoică și statornică învățăturilor primite și a refuzat să se răzbune. Singurul rău făcut a fost cel necesar pentru a supraviețui.
Tituba își spune povestea copilăriei și a maturizării forțate într-un mod plin de ironie și sarcasm. A trăit într-o epocă tumultoasă în care colonialismul, rasismul, comerțul cu sclavi, puritanismul și misoginia au împiedicat-o continuu să trăiască liber, chiar dacă și-a recăpătat de mică libertatea de la stăpânul plantației pe care a fost născută. Povestea ei începe violent și se termină în același mod, este rezultatul unui viol și condamnată la moarte pentru revoltă, dar în ciuda acestor lucruri alege întotdeauna dragostea. De-a lungul vieții asistă la tragedii cumplite, își vede propria mama spânzurată, se vede nevoită să-și provoace un avort pentru a-și scuti copilul de un destin de sclav, este trădată și denunțată de soț ca vrăjitoare, și cu toate acestea refuză să-și folosească magia pentru a face rău. Dar are slăbiciunile ei care pot frustra cititorul. Din cauza sexualității ei debordante se va trezi implicată mereu în relații din care va ieși rănită, umilită, abuzată și înșelată.
Călătoria Titubei din Barbados prin Boston până la Salem este tot un tribut adus dragostei. Acceptă să-și părăsească insula natală pentru a-și urma bărbatul, acceptă un statut de sclav pentru a nu-l pierde, dar toate acestea sunt zadarnice și inutile. Frica soțului de rug e mai puternică decât orice demonstrație a ei de dragoste.
Povestea ei este povestea tuturor femeilor abuzate și maltratate din istoria neagră a sclaviei. Deși, așa cum i-a reproșat Hester, Tituba nu va fi niciodată o feministă, ea reprezintă vocea neagră colectivă suprimată de cruzimea istoriei. Cartea este un memoir dedicat tuturor femeilor negre uitate care au îndurat atrocitățile rasismului, colonialismului și sclaviei. Este o acuzație la adresa răului făcut de puritanism și prejudecată. Recomand.




