Sfârșitul epocii victoriene, o perioadă marcată de mari schimbări morale, sociale și politice. Vechea gardă, ce încă ține cu dinții de etichetă față-n față cu mișcarea timidă de sfidare a restricțiilor sociale; două fețe diferite ale societății ce-și tatonează puterea și slăbiciunile. O perioadă în care societatea refuză să recunoască realitățile urâte, determinate de noile tendințe de libertinaj și preferă să privească în cealaltă parte, tratându-le ca și cum n-ar exista.
Scena impresionantă pe care autorul alege să-și monteze povestea
New York-ul anului 1896 și probabil cel mai mare oraș al Americii, cu arhitectura lui spectaculoasă, cu burghezi ipocriți și aroganți, cu interlopi periculoși, cu spectacole de operă simandicoase ce aveau ca punct final beții și orgii în cârciumi dubioase, sufocat de o mulțime de emigranți din Germania, Irlanda, dar și din estul Europei, grupați în mici comunități etnice, localizate în zone periferice, cu diverse credințe religioase, cu sindicate mai puternice sau mai slabe, susținute de multe interese politice.
New York-ul asigură multe locuri de muncă, dar nu e chiar țara unde curg laptele și mierea. Condițiile de viață pentru cei din pătura de jos, proaspăt stabiliți aici, sunt mizere, munca solicitantă, iar veniturile derizorii. Sunt multe familii care nu reușesc să se descurce și mulți copii care-și părăsesc căminele, aleg să-și ia destinul în propriile mâini și se văd obligați să intre în lumea promiscuă a prostituției, vânzându-se pentru a supraviețui. Crima organizată este în plin avânt, iar poliția dezorganizată și, în mare parte, coruptă. Statutul femeii este încă inferior, oamenii sunt catalogați după proveniență și etnie, nu după fapte și mentalitate, iar segregația, deși sclavia a fost abolită și New York-ul făcea oricum parte din Uniune, domină și influențează comportamentul marii majorități.
Condimentată cu elemente de thriller, cu urmăriri polițiste și detalii horror, baza cărții se clădește pe ideea importanței analizei psihologice în determinarea profilului unui criminal. Subiectul, concentrat pe prostituția homosexuală infantilă, urmărește o echipă ce-și desfășoară cercetarea neoficial și este alcătuită din membri foarte diferiți, dar cu un scop comun: construirea unui profil psihologic pe baza indiciilor găsite la locul crimelor. Victimele sunt băieți, în mare parte emigranți, proveniți din familii disfuncționale, cu vârste între 10 și 14 ani care își câștigă existența vânzându-și trupurile în localurile rău famate ale New York-ului, travestiți în fete.
O echipă ce nu este privită cu încredere de public, dar în care Theodore Roosevelt și-a pus toate speranțele
Un doctor psihiatru, alienistul acelor timpuri, Laszlo Kreizler, un jurnalist căruia îi place viața, John Schuyler Moore, o secretară în poliție, militantă înfocată pentru emanciparea femeilor, Sara Howard, doi tineri polițiști evrei cu idei vizionare și metode inovatoare și doi foști locatari într-un azil de nebuni, internați în urma unor fapte reprobabile și eliberați în custodia alienistului mai sus menționat.
Construirea unui profil psihologic al criminalului este ceva inedit pentru acele vremuri, acest lucru nu a mai stat până acum la baza rezolvării unui caz de crimă și al identificării unui criminal. Criminologia și analiza psihologică erau la început de drum, dispuneau de mijloace destul de rudimentare și nu beneficiau de antecedente ajutătoare. Societatea mergea încă pe ideea că criminalii se nasc defecți, înclinația criminală fiind privită ca o moștenire genetică. Echipa pornește fără multe indicii sau dovezi și încearcă să dovedească că bagajul genetic n-are nicio legătură cu pornirile criminale, că experiența din copilărie își pune amprenta pe viața adultă. Lumea este atât de sceptică în ceea ce privește astfel de teorii încât jurnalistul Moore chiar afirmă, la începutul cărții, că, decât să angajezi un alieniest să ajute la rezolvarea cazului, ar fi mult mai ușor acceptat un medic vrăjitor african. Dar Theodore Roosevelt, comisarul departamentului de poliție din acea perioadă, este presat de timp și silit să oprească cu orice preț șirul de crime macabre care îngrozește orașul. Pentru aceasta se vede nevoit să apeleze la Kreizler care, împreună cu membrii echipei sale, analizează fiecare amănunt și detaliu găsit la locul crimelor, încercând să găsească pentru toate o semnificație sau o interpretare care să justifice acțiunile criminalului și să le permită să-i ia urma. Munca lor se bazează în mare parte pe intuiție și pe presupuneri.
Scopul lor este să demonstreze printr-o analiză detaliată și amănunțită că omul este influențat de societate, de educație, de evenimentele trăite care îl marchează și îi determină caracterul. Un trecut traumatizant poate influența mintea umană și modul individului de a privi lumea. În afara faptului că nu există încă o procedură sau niște criterii temeinice pe baza cărora puteau să-și desfășoare munca, personajele au de dus și o luptă aprigă cu oamenii din jur, care sunt convinși că rolul societății este minim și principalul factor determinant al criminalilor este genetic.
Despre personaje
Bineînțeles că mi-a plăcut doctorul alienist, dar până la un punct. Am avut o oarece rezervă în ceea ce privește capacitatea lui de a face diferența între lucrurile cu adevărat importante și cele mai puțin importante. Îmi plac oamenii care pun înaintea muncii oamenii. Pentru doctorul Kreizler cercetările contează și primează chiar și înaintea siguranței prietenilor. Cel puțin asta a fost impresia mea. Dar trebuie recunoscut faptul că este vertical, cerebral, inteligent și ambițios. În schimb, jurnalistul Moore e foarte empatic și sufletist. Deși plin de vicii, ușuratic, libertin, dedicat plăcerilor mărunte, este interesat să ajute oamenii fără a-i judeca, cu toate că societatea în care trăiește este încă destul de încorsetată de prejudecăți. Este conștient de vederile înguste și meschinăria elitei vremii și nu se lasă influențat de judecata ei subiectivă, el însuși fiind unul dintre cei arătați cu degetul datorită comportamentului nestăpânit ce refuză să mențină aparențele. Dar tocmai datorită acestor mici defecte, dă mai multă culoare povestirii decât seriosul și taciturnul Laszlo Kreizler.
Mi-a plăcut Theodore Roosevelt în rol de tată și modul cum autorul ne-a făcut cunoștință cu familia acestuia, dar nu l-am agreat pe polițistul Roosevelt. Mi-a plăcut povestea de dragoste care, dacă s-ar fi oficializat, ar fi fost privită probabil ca o legătură scandaloasă de către societate. Mi-a plăcut Sara și feminismul promovat de ea.
Cea mai interesantă piesă a fost paralela făcută între doctor și criminal, între trecutul atât de asemănător și viața adultă atât de diferită a celor doi. Doi bărbați ce provin din familii cu părinți abuzivi, unul ajunge criminal la maturitate, iar celălalt încearcă să-l oprească pe primul. Experiențele din trecut sunt asemănătoare, urmările acestora în prezent sunt total diferite.
Mi-a plăcut amestecul de ficțiune istorică, ce se concentrează în special pe viața emigranților, și de thriller psihologic presărat cu detalii horror. Deși sfârșitul i-ar putea dezamăgi un pic pe amatorii de intrigi ascunse și răsturnări dramatice de situație, cartea este o combinație foarte interesantă care reușește să-ți captiveze atenția.
Alte recenzii de la Caleb Carr:
