Mila 2.0 își continuă aventurile cibernetice în Trădarea unde, așa cum spune și titlul, trădarea este la loc de cinste venind de la cine te aștepți mai puțin și fisurându-ți încrederea în oameni. Rămânând singură în lupta sa atât cu Holland cât și cu Vita Obscura, Mila apelează la singura persoană în care se poate încrede: Hunter. Însă poate încrederea să fie întemeiată atâta vreme cât a fost construită pe sentimente și atracții adolescentine și, mai ales, pe secrete?
Alături de Hunter, Mila pornește în căutarea lui Grady, un fost prieten de al mamei sale ce îi poate oferi toate detaliile făuririi Milei. Cum însă lui Hunter nu îi poate recunoaște că ea este un android, acesta află doar cum că Grady ar fi tatăl adevărat al Milei. Asta până când dovezile evidente contestă spusele Milei. Doar că a-l găsi pe Grady și a păstra secretul naturii sale față de Hunter, nu va fi singura problemă a Milei. Holland este în umbra sa și, în afara lui, Mila nici de Vita Obscura nu a scăpat. Ba mai mult, începe să creadă că Hunter nu este ceea ce pare asta în condițiile în care Hunter nu știe că se îndrăgostește de fapt de o adolescentă android. În marea de pericole existente la fiecare colț, Mila se trezește și în vizorul poliției suspectată de uciderea propriei mame. Se pare că Holland este dispus să își arunce pe masă toți așii pentru a o captura.
În Trădarea, Mila descoperă că este copia fizică identică a fiicei adevărate a mamei sale, Sarah, și că, colac peste pupăză, poartă chiar și o bucățică din creierul lui Sarah, la fel ca orice altă clonă Mila construită. Ba mai mult, așa cum e de așteptat, tatăl din amintirile sale, chiar există, doar că nu este tatăl ei ci al lui Sarah. Bazându-ne pe acetse informații putem trage concluzia cum că ar putea fi el de încredere?
Răspunsul la toate întrebările sale va apărea odată cu Vita Obscura care, în ciuda informațiilor primite, Milei i se arată drept o organizație curată și onestă ce caută doar să ajute populația prin păstrarea transparenței tehnologice. O organizație menită să descopere secrete și să le dezvăluie lumii, pe ideea cum că omul de rând are dreptul să știe cât de mult se avansează tehnologic atât social cât și militar. Să fie această organizație pe cât de reală pe atât de adevărată sau Mila cade din nou în decepția cuvintelor frumoase ce acoperă adevăratele intenții? Va reuși Mila să se transforme în mașinăria perfectă ce este pentru a își păstra libertatea sau falșii stimuli omenești o vor trimite în captivitate? Ce o fi mai periculos pentru fata android- să simtă ca un om sau să gândească ca un robot?
Pentru a obține ceva bun, trebuie să treci și prin rău, pentru că, fără să ajungi jos înălțimile nu există, nu pot exista. Toate emoțiile sunt esențiale pentru viață. Toate.
Trădarea vine să ne demonstreze pe de o parte ce ușor poate fi mintea umană impresionată de aparențe și cuvinte învelite frumos. Pe de altă parte, volumul doi al seriei Mila 2.0 ne demonstrează că sentimentele sunt cele ce ne oferă liberul arbitru și distincția dintre bine și rău și totodată dreptul de a decide singur pentru tine. Va reuși Mila să fie mai mult om sau mai mult robot? Până la ce nivel va funcționa manipularea? Asta rămâne de văzut. Cert este că povestea creionată de Debra Driza a evoluat de la un volum la altul creionând tot mai mult mister în jurul personajului său.
Alte recenzii de la Debra Driza:
