Adèle are o problemă. Este căsătorită cu Richard, are un fiu minunat și se culcă cu Xavier. Și ea nu se poate opri. Pe măsură ce dependența de sex a lui Adèle o duce mai departe în gaura iepurelui, ea va face tot ce poate pentru a-și ascunde acțiunile de soțul și prietenii ei. Până când, într-o zi, totul explodează.
Acesta a fost aproape la fel de tensionant ca un thriller. Adèle este jurnalistă, este căsătorită și mama unui copil frumos. De asemenea, este dependentă de sex. Demersurile pe care le face pentru a-și ascunde acțiunile și pentru a rămâne disponibilă ca soție și mamă sunt atât incredibile, cât și înfiorătoare.
Mi s-a părut că asta este atât de incredibil de intens și de bine scris. Nu am citit niciodată nimic despre dependența de sex, cu atât mai puțin scrisă din perspectiva unei femei. Și ce face o femeie, mai ales când servește în rolurile de mamă, soție și angajat? Toate din care nu are voie să lipsească?Dacă sunteți în căutarea unei cărți care să prezinte un subiect diferit de orice ați citit vreodată, pentru un personaj care este în același timp bine scris și totuși simpatic și disprețuitor, aceasta este cu siguranță cartea pentru dvs. Este o lume cu totul nouă, iar tu faci parte din ea.
Slimani evocă „vulgaritatea prozaică” a acestor cuplaje sumbre într-o proză necruțător de lucidă, tradusă elegant de Nadine Vladescu. Ea găsește imagini pentru singurătatea strigătoare a Adelei, în obiectele și decorul care sunt martorii aventurilor ei — perechea de șosete aruncate, rochia care „doarme pe brațul canapelei din sufragerie”, „liniile curbe ale mulurilor” sau „albul din tavane” observă ea în timp ce se uită în sus, neclintită, dintr-un pat extraterestru.
De ce curtează uitarea, chiar anihilarea, în acest fel? (O seară deosebit de brutală cu o pereche de dealeri de coca-cola o lasă învinețită și ruptă, „un labirint de creste și fisuri”.) Slimani își păstrează distanța de limbajul clinic al dependenței, constrângerii, traumei. Adèle se simte goală, goală, un „impostor perfect”. Sexul cu risc ridicat, oferă o distragere a atenției de la singurătate. Nesăbuit, fără bucurie, amorțește o durere cu alta. Cu toate acestea, acel „întors și înapoi” al bărbaților anonimi are latura ei utopică; susține „promisiunea frumuseții, a posibilei tandrețe”.
Adèle încearcă să iubească închisoarea ei rurală confortabilă. Dar demonii nu-i vor da drumul. Încă mai visează la sex violent cu bărbați necunoscuți „până când aceștia vor alunga tristețea, până vor amuți frica care se ascunde adânc în ea”. Într-o proză încordată și flexibilă, romanul lui Slimani caută rădăcinile acelei tristeți și fricii. Claritatea lui nu face decât să-i adâncească compasiunea. Cu toate acestea, există un sentiment de mister. Din acel întuneric, „umbra” din spatele Adèlei, Slimani a făcut mai degrabă un roman tandru și tulburător, decât un tract psihiatric.
Pe lângă talentul incontestabil al scriiturii autoarei, interesul cărții constă și în faptul că, pentru prima dată în istorie, o marocană îndrăznește să trateze un subiect tabu în întreaga lume.
Într-un interviu acordat H24info, Leila Slimani a spus că „nu există tabuuri în literatură”, abordând libertatea scriitorilor de a-și exprima mintea fără să se sperie de nimic sau de nimeni.
Alte recenzii de la Leila Slimani:
