Inițial nici nu m-am gândit să scriu o recenzie la această carte deoarece mi s-a părut mult prea promovată și citind-o n-am înțeles de ce a avut parte de atâta susținere. Având în vedere povestea și oricât de imparțial ai încerca să rămâi, este nejustificat de bine cotată. Problema este că din start ceva nu se leagă și îți dă cu virgulă.
Hai să ne imaginăm următoarea situație ipotetică. Ești părinte de minor, ai o situație materială peste medie, ai ceva pretenții și așteptări, îți dorești să oferi o educație deosebită, ai nevoie de o bonă care să-ți supervizeze copilul. Ce fel de om angajezi? Care ar fi condițiile pe care le-ai considera necesare?
Ei bine, în povestea noastră, părinții angajează o toxicomană. E adevărat proaspăt ieșită dintr-un centru de recuperare, dar bănuiesc că știți care-i problema cu dependența. Nu te vindeci niciodată. Devii abstinent, dar ești întotdeauna veriga slabă într-o confruntare directă cu drogul. Ai avea curaj să lași soarta copilului tău în mâinile unui om care și-a riscat propria sănătate și viață? Da, știu că este reabilitat momentan și promite să rămână așa, dar totuși, oricât ai fi de tolerant, principalul tău scop e siguranța copilului tău, nu ajutorul dat unei străine. Nu susțin că nu trebuie oferit ajutor, trebuie, dar fără a risca inutil siguranța altora. Pe lângă acest lucru, cei doi părinți sunt genul foarte strict și protectiv, au o lista întreagă de reguli de la mâncare până la timp liber și tocmai din această cauză nu e verosimilă situația.
Acesta ar fi primul lucru care îți ridică un semn de întrebare. O poți considera o scăpare sau poți să fii sigur că are ca scop să influențeze în mod radical intriga. Ideea e că niciuna dintre aceste explicații nu mă încântă, din contră. Nu contest că povestea lui Mallory nu e bună. Dependența ei este oarecum motivată, are în spate și o traumă legată de moartea accidentală a surorii sale. Cu toate acestea, personajul este mult prea idealizat, mult prea perfect având în vedere situația în care se află și ținând cont cât de absurde și ilogice sunt acțiunile ei.
În linii mari, o tânără fostă toxicomană este angajată ca dădacă pentru a-l supraveghea pe Teddy, băiețelul de cinci ani al familiei Maxwell. Acest lucru implică mutarea tinerei pe proprietatea familiei angajatoare, unde va fi cazată într-o dependență transformată dintr-un vechi garaj/atelier. Bineînțeles că pentru tânără, care este de fapt și personajul nostru central, acest job este o adevărată mană cerească. Situația ei este destul de delicată. Faptul că a folosit droguri constituie o pată pe CV-ul ei și este evident că este prima surprinsă când este acceptată de familia copilului și angajată. Totodată, faptul că va locui aici, într-o suburbie a orașului unde tentațiile sunt mult mai mici, este iarăși un avantaj.
Reușește să lege o relația destul de trainică cu băiețelul. Copilul are o înclinație către desen. Inițial desenele lui sunt inocente și se concentrează pe lucruri care îi sunt dragi: un iepure, o familie, un cer și-un soare, etc. Dar, la un moment dat, desenele suferă o modificare radicală și tânără se trezește privind adevărate orori care expun o crimă comisă cu sânge rece. Din acest punct lucrurile încep să capete o nota de absurd și exagerare voită. Autorul apelează la câteva motive paranormale, care la început nu sunt deranjante, din contră. Mai ales că în sprijinul poveștii Mallory găsește explicații logice la toate lucrurile ieșite din comun care se întâmplă. Dar felul în care se desfășoară acțiunea pe ultima sută de metri omoară orice fel de urmă de interes pentru poveste. Un singur exemplu vă dau care implică din păcate și un spoiler: dacă ai suspecta că în timpul somnului de după-amiaza un spirit malefic posedă copilul, ce ai face? L-ai încuia singur în cameră?
Sunt consumatoare de povești ce ies din sfera normalului, sunt fan Stephen King deci cartea aceasta ar fi trebuit să fie o bucurie pentru mine. Din păcate, a fost exact contrariul. Singurul lucru pe care am putut să-l apreciez au fost desenele. Nici nu știu ce mă deranjează mai tare: că este promovată ca un bestseller internațional sau că este atât de apreciată de public.
Alte recenzii de la Jason Rekulak:
