Sunt amatoare de povești în care sunt urmărite alte culturi și civilizații și am o slăbiciune pentru cele asiatice. Am pus cartea aceasta de câteva luni bune pe lista de must-read și am tot amânat-o. Acum că am terminat-o pot spune că a fost o greșeală să o pun atâta vreme pe hold.
Mi-a plăcut (cu toate că are și câteva biluțe negre) și chiar a fost fascinantă fresca societății indiene construită de autoare. Sistemul de caste, discriminările etnice, ierarhiile absurde, tratamentele umilitoare. În această societate plină de cutume și reguli aberante, toată lumea trăiește cu teama de a-și păta reputația. Reputația este piesa de căpătai, ea îți decide parcursul și stilul de viață. Deși această cultură a început să aspire și să își dorească modernizarea, tradițiile sunt încă foarte puternice. Este foarte dificil să răzbați fără să greșești prin hățișul de reguli crude, fascinante și chiar ilogice. Personajul principal este o femeie care își dorește să atingă succesul prin propriile forțe, dar acest lucru este aproape imposibil în lumea în care trăiește. În această lume, femeile sunt doar posesiuni ale soților, taților, fiilor. O femeie singură trebuie să fie atentă la fiecare pas, pentru că cea mai mică eroare îi poate aduce disprețul celorlalte, care este echivalent cu moartea socială.
Lakshmi s-a născut într-o familie foarte săracă și a fost căsătorită forțat la 15 ani cu un bărbat violent, pe care a decis să-l părăsească. Fuga ei din casa soțului a distrus onoarea întregii familii. Mama și tatăl ei nu supraviețuiesc mult timp tratamentului infam al comunității în care trăiesc. Rușinea este prea amară și prea greu de purtat pentru ei. Rămâne în urmă sora mai mică a lui Laskshmi, Radha, născută după plecarea acesteia de acasă.
Stabilită în Jaipur, devine desenatoare cu henna și servește o clientelă bogată formată din elita influentă a orașului. Este o prezență discretă și știe să se facă necesară. Păzește cu strășnicie secretele pe care clientele bogate i le împărtășesc și nu dezvăluie nimănui nimic din trecutul său. După 13 ani de la fuga ei, când simte că independența și confortul îi sunt aproape asigurate de munca dusă, își vede șansele puse în pericol de apariția surorii mai mici. O fată traumatizată, marginalizată, needucată, pe care n-o cunoaște și cu care împarte totuși o legătură de sânge. Vina de a-și abandona familia și de a le strica reputația sunt atât de puternice încât riscă tot și decide să facă tot ce-i stă în putere pentru a-i oferi fetei un nou start în viață, o educație la o școală exclusivistă frecventată doar de odraslele privilegiate.
Dar de la apariția surorii mai mici, nu mai depinde totul de ea și de comportamentul ei. Este tutore al fetei și acțiunile și faptele acesteia se pot răsfrânge și asupra ei. Pericolul este mare și Lakshmi, în ciuda caracterului ei vigilent, este luată prin surprindere de viteza cu care necazurile apar.
E adevărat că la un moment dat povestea este destul de exagerată și chiar sunt întâmplări greu de crezut, e clar că autoarea pune accent pe exotism, dar pentru ambient, pentru portretul Indiei, plin de arome și culoare, pentru că a reușit să redea diferențele sociale izbitoare dintre castele bogate și cele sărace, pentru mentalitatea indienilor din anii ’50 și stilul lor de viață plin de contraste și discrepanțe, pentru amestecul de mizerie și opulență, superstiții și credință merită să fie citită.
Este o carte ce dezbate inegalitatea de gen prezentă în India anilor ’50 și modalitățile prin care o femeie singură și săracă se poate realiza. Este despre curaj, sacrificii și compromisuri. Nu am rezonat din păcate cu personajele, multe dintre ele fiind pur și simplu antipatice de la început până la final. Pe Lakshmi inițial am perceput-o ca pe o victimă, impresie ce mi-a fost radical schimbată din cauza acțiunilor și gândurilor ei până la final. Dar nu personajele sunt piesa de rezistență în această carte, nici măcar povestea femeii, ci India ca personaj, ca mentalitate, ca scenă socială.




