Scânteie în beznă este un thriller psihologic și chiar a venit la momentul potrivit deoarece e ceva timp de când n-am mai citit nimic de genul acesta. Are intensitate, are răsturnări de situație, are personaje care îți ridică semne de întrebare cu atitudinea și deciziile pe care le iau și menține suspansul până aproape de final, chiar dacă la un moment dat (pe la jumătatea cărții) realizezi cam către ce final se îndreaptă.
În vara în care Chloe Davis avea vârsta de 12 ani, șase adolescente au dispărut din mica comunitate a orășelului în care trăia. Înainte de sfârșitul verii, criminalul a fost prins și și-a mărturisit faptele, lucru care i-a adus o condamnare pe viață. Această condamnare a constituit de asemenea un moment de cotitură și o mare traumă pentru Chloe deoarece cel acuzat era propriul său tată, iar mama sa nu și-a mai revenit după căderea nervoasă pe care a suferit-o.
După douăzeci de ani, Chloe trăiește în alt oraș, și-a luat o diplomă în psihologie, are un cabinet particular de consultații, se pregătește să se căsătorească cu un bărbat atent și iubitor și pare că a lăsat trecutul în urmă. Dar aparențele sunt înșelătoare. Și nu e nevoie de mult pentru ca panica să fie declanșată. Dispariția unei adolescente aduce ecouri din trecut, iar psihicul fragil și dezechilibrat al lui Chloe este cuprins de groază oricât de tare încearcă ea să își tempereze emoțiile. Următoarea dispariție o aduce în pragul disperării, în timp ce mintea îi născocește scenarii din ce în ce mai terifiante.
Oare există un criminal la indigo? Oare aceste crime sunt opera unui psihopat care copiază ororile comise de tatăl ei? Oare acesta încearcă să lege aceste fapte abominabile pe care le comite de persoana ei? Este doar paranoică și vede asemănări cu trecutul acolo unde nu există, de fapt, nimic?
Citind prologul te aștepți la o poveste cu fapte oribile, dar nimic nu prevestește fragilitatea psihică a personajului principal. Și înaintând în lectură devii din ce în ce mai circumspect în privința lui Chloe. Oare nu e posibil ca ea să vadă și să ne expună o realitate diferită influențată de traumă, medicamentație și fobii? Oare nu se implică prea mult și nu dezvoltă scenarii absurde influențată și marcată de povestea tatălui? Bănuielile și suspiciunile ei asupra unor persoane sunt invers proporționale cu naivitatea și încrederea necondiționată pe care le-o oferă altora în ciuda faptului că ar trebui să fie mai reținută mai ales când leagă relații cu oameni străini. Bineînțeles că ambiguitatea și inconsecvența lui Chloe o transformă într-un povestitor în care nu poți avea încredere și tocmai acest lucru mărește dificultatea cititorului de a fi obiectiv și de a descâlci mai repede ițele. De fapt, personajul principal nu reușește să te convingă să rezonezi cu ea în ciuda trecutului și a problemelor pe care le-a avut. Chloe ia anumite decizii inaceptabile, profesionalismul ei este inexistent cum de altfel îi lipsește total responsabilitatea și asumarea. Intră în situații periculoase fără a sta pe gânduri sau a evalua riscurile, pune etichete neargumentate, paranoia ei este obositoare și devine exagerată la un moment dat chiar dacă înțeleg că autoarea a încercat să o folosească ca pe o scară a intensificării groazei și disperării personajului. Bineînțeles că citind cel mai greu mi-a fost să accept ipoteza că un psiholog practician să aibă mai multe probleme psihice și dezechilibre emoționale decât oamenii pe care îi tratează. Este foarte neverosimil, nu? Sau sunt eu prea optimistă?
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Stacy Willingham:
