Am cumpărat cartea „Generația dopaminei. Cum să găsim echilibrul într-o lume a plăcerilor” crezând că este despre generațiile tinere de azi, care își petrec timpul pe social media, și sperând să găsesc în ea sfaturi pentru adolescenți sau părinți de adolescenți despre cum să te ții departe de social media și tot ce îi face pe tinerii de azi să trăiască în afara realității, legați ireversibil de telefoanele mobile.
Generațiile născute după 2000 au crescut cu dispozitive în casă, și puțini sunt cei care la 10 ani nu au deja un telefon mobil și conturi nenumărate de social media. Cartea are într-adevăr un capitol numit „Căutarea plăcerii” care face referire la utilizarea abuzivă a internetului, și în care autoarea explică faptul că „tehnologia creează dependență, cu toate artificiile ei și promisiunea unor recompense din ce în ce mai mari, în schimbul atenției continue”. Menționează și un pacient al autoarei care a „devenit dependent de ciclul de căutare și cumpărare a produselor pe internet. Pentru el, partea de recompensă începe odată cu alegerea produsului pe care să îl cumpere, continuă cu livrarea așteptată, culminând cu mometul deschiderii pachetului. Din nefericire, plăcerea nu durează prea mult după ce rupe banda adezivă și vede ce e înăuntru.” Personal, m-am regăsit în unele dintre pasajele acestui capitol, și aș fi dorit o discuție mai amplă despre acest tip de dependență care implică tehnologia. O discuție onestă, în care să recunoaștem că nu ne putem întoarce la vremea cu telefoane fixe și scrisori, dar putem să ne salvăm pe noi și pe copiii noștri de folosirea obsesivă a telefonului, a internetului, putem să facem pauze, să avem relații și altfel decât online – altfel spus, despre cum putem să ne bucurăm de beneficiile aduse de evoluția tehnologiei, fără să cădem în capcanele ei, despre cum să folosim internetul și telefoanele ca pe instrumente, fără să devenim sclavii lor.
Autoarea are niște comentarii interesante despre cum în prezent atitudinea generală sau, mai grav, a psihologilor se poate rezuma prin „dacă te simți bine, fă-o” („…înăbușind celelalte definiții ale unei vieți bune” și „neluând în calcul apetitul aproape infinit al omului pentru distracții”), pentru că omul de azi „s-a născut să fie mulțumit”. Această epocă a hedonismului, cum o numește autoarea, nu ar pune atâtea probleme dacă creierul uman nu ar fi, se pare, „un balansoar, un soi de scândură cu un punct de sprijin în mijloc”. Plăcerea și durerea formează un echilibru. „Iată care este punctul esențial al acestui balansoar: urmărește să rămână la nivel, adică în echilibru. Nu-și dorește să rămână prea mult timp într-o parte sau în alta. Astfel, de fiecare dată când balanța se înclină către plăcere, se activează mecanisme puternice de autoreglare pentru a o aduce din nou în punctul neutru. Aceste mecanisme de autogreglare nu necesită o gândire conștientă sau o manifestare a voinței. Ele se petrec pur și simplu, aidoma unui reflex”. Așa explică autoarea faptul că după expunerea repetată la stimuli plăcuți, plăcerea devine din ce în ce mai slabă și reacția la durere devine tot mai puternică. „Odată cu folosirea prelungită și intensă a substanțelor, echilibrul între plăcere și durere se apleacă înspre durere.” Ajungem astfel în punctul în care consumăm în continuare acel lucru (nu neapărat substanță) care inițial ne provoca plăcere, nu pentru că ne provoacă (în continuare) plăcere, ci pentru a atenua suferința provocată de acest dezechilibru.
Pe parcursul cărții, însă, autoarea se depărtează de subiectul „internet” și dependențe banale de plăcere, cu care mulți dintre noi suntem obișnuiți, și începe să amestece, după părerea mea, niște situații și depdendențe care nu au legătură unele cu altele. Dependența de tehnologie, în diverse forme (autoarea povestește propria experiență de dependență de cărți siropoase descărcate instant de pe Amazon) este un tip de dependență care păstrează oamenii într-o lume de care rareori se rușinează, pentru că societatea nu condamnă așa ceva, și care le permite să fie în continuare funcționali, deși le afectează într-o anumită măsură viața și satisfacția.
Dependențele la care se face ulterior referire și care, de fapt, fac obiectul acestei cărți sunt altele: dependențele grave de alcool, de droguri puternice, ba avem și un exemplu al unui pacient dependent de masturbare în așa grad încât își confecționează un aparat pentru a se masturba, pe care îl utilizează cu orele, în fiecare zi. Sfaturile din carte sunt mai mult pentru aceste persoane, adâncite într-o dependență care îi face disfuncționali, care le distruge averea și viața și care îi distruge și pe apropiații celor dependenți. Din păcate, nu am găsit în carte vreo referire la o dependență care se pare că face ravagii în România zilelor noastre, dependența de jocuri de noroc/pariuri sportive.
Cartea este o lectură interesantă pentru cei care doresc să afle mai multe despre dependență, pentru cei cu probleme majore de acest tip, dar poate să fie o dezamăgire (pentru mine a fost) pentru cei care caută o perspectivă echilibrată (cum ni se propune în titlu) despre cum să trăiești într-o lume într-adevăr hedonistă, plină de excese la care nu este ușor și poate nici măcar recomandabil să renunți complet, ci doar trebuie să găsești acel echilibru: utilizarea telefoanelor mobile, cumpărăturile online, consumul de zahăr, de filme seriale, de bucurii simple duse la extrem.
