Bineînțeles că văzând titlul m-am dus cu gândul la Tot ce nu ți-am spus scrisă de Celeste Ng și poveștile chiar au multe în comun. Un copil inteligent care visează și luptă să-și clădească un viitor. Doi părinți, imigranți care speră ca acesta să-și realizeze visurile și să se integreze mai bine decât au reușit ei în această nouă țară. O soră care se învinovățește de lucruri care nu țineau de ea. Presiunea socială este foarte mare pentru fiecare membru al acestei familii, iar când tragedia lovește toată încrederea lor se clatină.
Denny, mezinul familiei, a ieșit în oraș să sărbătorească cu prietenii și colegii absolvirea liceului. Ky, sora lui, stabilită în Melbourne unde lucrează ca reporter, și-a îndemnat părinții să-l lase fără să se gândească că ar putea fi expus unui pericol. Dar Denny este ucis în acea noapte într-un restaurant din Cabramatta, o suburbie a oraşului australian Sydney, într-o încăpere plină de oameni care nu numai că n-au intervenit pentru a-l salva, dar după ce totul s-a încheiat susțin că n-au văzut și n-au auzit nimic. Cabramatta este locuită de refugiați, iar nivelul infracțional din zonă este foarte ridicat; trafic de droguri, violență, abuz de putere, corupție. Ky revine acasă cu inima frântă pentru a-și înmormânta fratele, speranța familiei, băiatul inocent și dedicat învățăturii a dispărut și în urma lui a rămas o familie zdrobită de durere și de neputința de a afla adevărul. Dar Ky este hotărâtă să dezlege misterul și să vorbească pe rând cu toți oamenii care se aflau în restaurant în momentul tragediei. Deși unii dintre ei sunt chiar prietenii cu care Denny ieșise în oraș, toți susțin că n-au văzut nimic. Poliția nu are indicii și nu vede cum ar putea lua urma vinovatului.
Ky s-ar putea să nu fie cel mai simpatic sau admirabil personaj (este influențată prea tare de mentalitatea părinților), dar are ambiție, determinare, este mândră și orgolioasă și și-a iubit necondiționat fratele. Vina pe care o simte are legătură directă cu educația rigidă pe care a primit-o în casa părinților săi chiar dacă este evident că este în plin proces de emancipare si integrare socială. Este independentă și hotărâtă să-și croiască drumul spre fericire, scuturându-se de moștenirea strictă și amintirile dureroase și obsesive ale familiei, cu propriile puteri și făcând ceea ce-i place.
Un Sidney contemporan și o poveste despre imigranți vietnamezi care se zbat să reușească, dar fără a-și dori să se adapteze standardelor societății australiene ci păstrându-și tradițiile și visând chiar la o posibilă întoarcere acasă.
Tot ce-a rămas nespus nu urmărește doar o tânără imigrantă vietnameză, crescută în Cabramatta de doi părinți conservatori, profund legați de principiile rigide ale culturii lor. Urmărește o întreagă galerie de imigranți vietnamezi relocați în Australia și interacțiunea lor cu societatea și mentalitatea australiană.
Drama familială, discriminarea socială, dificultatea integrării îi provoacă lui Ky un amalgam de emoții: resentimente, mândrie rănită, remușcare, inferioritate, vină, frustrare, pierdere. Ajunge să se implice atât de mult în rezolvarea misterului ce învăluie moartea fratelui încât nu mai are încredere nici în propriile convingeri, își suspectează prietenii, familia, chiar și fratele că a luat-o pe un drum greșit care i-a provocat până la urmă moartea.
Urmărim povestea unei comunități de imigranți care fac sacrificii, discriminări, se hrănesc cu prejudecăți, habotnicie și intoleranță și visează să-și vadă copiii realizați într-o lume în care ei nu-și găsesc locul deoarece refuză să renunțe la regulile stricte ale tradiției în care au fost crescuți. Ky este prinsă între două lumi și acest lucru nu îi permite să uite cum s-a simțit toată viața: un copil sărac printre mulți copii albi bogați. Simte că nu se încadrează nici într-o parte, nici în cealaltă și acest lucru îi creează o permanentă stare de neliniște și frustrare. Dar nu-și poate dezamăgi familia și fratele încă o dată. Într-un fel sau altul, adevărul trebuie să iasă la lumină.
Alte recenzii de la Tracey Lien:
