Cum începe.
Maali Almeida, pe numele său complet Malinda Albert Kabalana, crede că are cel mai straniu vis din viața lui.
Își repetă mereu: sigur a consumat vreo substanță extrem de puternică, de mintea lui a reușit să creeze această lume atât de stranie.
Tot așteaptă să se trezească.
Dar cu fiecare clipă pe care o petrece în acest “vis”, începe să se convingă de existența purgatoriului în care se află.
Ce se întâmplă.
Maali este o fantomă. Acum este “Lamijloc” și “nu este un loc bun” pentru el.
Dacă rămâi în Lamijloc, devii fie un yaka, un preta, un strigoi sau sclavul unuia dintre ei.
Așadar va trebui să meargă fie spre Lumină, fie Acolojos.
Ca să înțeleagă spre care dintre ele îi este menit să se ducă, trebuie să știe cum a murit.
Dar nu e chiar așa de simplu. Toată lumea își șterge momentul morții din minte. La fel procedează și cu momentul nașterii. Ambele amintiri revin însă în cele din urmă.
Are la dispoziție o săptămână (7 răsărituri de lună, 7 luni) ca să meargă înapoi în lumea reală și să își reamintească ce s-a întâmplat de fapt.
În lumea reală viața merge înainte, doar că acum vede și el cum fantomele purgatoriului fac parte din peisajul cotidian.
Dar ele nu pot face orice, oricui. te poți duce acolo unde numele tău este rostit, […] poți călători în toate locurile pe unde a trecut cândva trupul tău. Astfel că pe plafonul fiecărei mașini se află câte un strigoi.
Maali spune povestea vorbind despre el la persoana a doua. Nu “eu am m-am dus și am văzut” ci “tu/ ție/îți/pe tine”: îți ridici aparatul de fotografiat; obișnuiai să faci; tu nu erai nimic din toate astea; tu erai un bărbat chipeș.
El nu mai este el. E doar ceea ce a rămas și fix așa se simte: o rămășiță.
Dar încearcă să se adune, să înțeleagă unde, când, de ce și mai ales din cauza cui viața lui pământească a încetat.
Ce este el acum de fapt și ce urmează să facă în continuare?
Nu e că îl interesează chiar așa de tare dar este împins de circumstanțe.
Se supune doar pentru că trebuie neapărat și pentru că nu înțelege foarte bine cum funcționează Lamijloc.
Deci?
El tot timpul a fost un spirit rebel. Doar nu se va schimba tocmai acum, când chiar este un SPIRIT adevărat.
Viața nu l-a ajutat deloc!
Din contră, el a fost mereu “bila albă” lovită constant de “tac-ul” sorții, blestemat să ajute “alte bile” să intre acolo unde le este locul; el negăsindu-și-l niciodată pe al său.
Dar uite că “a intrat în sac”. Și ca să poată fii pus din nou “pe masă” trebuie să se străduiască un pic mai mult decât este obișnuit.
Dacă reușește sau nu, dacă redevine bila albă sau devine bila neagră, rămâne de văzut.
Toate cărțile au unicitatea lor, într-un fel sau altul. Dar aceasta are mai multe!
Imagini monstruoase: pe unele chiar nu am vrut sa mi le imaginez până la capăt.
Istorie: cea trăită din mijlocul evenimentelor. Cea pe care nu vrei să o cunoști.
Traume, sechele, frustrări, neîmpliniri; nu doar din copilărie ci și din adolescență și maturitate.
Viață/moarte, sinceritate/minciună, libertate și cenzură – toate împreună, amestecate, dar nu într-un mod chiar plăcut. Ca și cum ai pune sare, piper, zahăr si vanilie în aceeași mâncare!
Așadar… Cine are curaj să guste?
Alte recenzii de la Shehan Karunatilaka:
