Dacă aș spune despre Mireasa hoțomană că este o carte captivantă, mă tem că i-aș aduce o ofensă, pentru că este mult mai mult decât atât. Este o adevărată tornadă în care Margaret Atwood pune suspans, umor, lecții de viață, laolaltă cu paradoxuri ale psihicului uman, cu o atenție și subtilitate desăvârșite.
Citind primele pagini mi-am spus că nu voi fi prinsă de subiectul acestei cărți, autoarea descriind totul în cele mai mici amănunte, treptat însă, am ajuns să îndrăgesc aceste detalii care m-au făcut să vizualizez povestea și personajele atât de autentice, totul părând că se întâmplă aievea.
La început ni se prezinta cele 3 personaje principale: Tony, Roz și Charis în antiteză cu cea care a părut să fie prietena fiecăreia la un moment dat, Zenia. Când vine vorba de Zenia, totul se complică.
”Pe lângă toate acestea, Zenia este o încâlceală, un nod; dacă Tony ar fi în stare să dea de un căpătâi de care să tragă, multe ar ieși la lumină pentru toți cei implicați, inclusiv pentru ea. […]
Problema e de unde să pornești, pentru că nimic nu începe cu începutul și nimic nu se termină cu sfârșitul;”
Cele 3 prietene se întâlnesc în oraș, într-un local deosebit la cererea prietenei lor, Roz. Acolo descoperă cu uimire că Zenia trăiește deși ele participaseră la slujba ei de înmormântare. Acum paranoia personajelor pare justificată. După această întâlnire fiecare își face scenarii diferite privind intențiile ascunse ale Zeniei, prin prisma propriilor experiențe trăite în preajma acestei femei în jurul căreia minciunile se țes ca o pânză de paianjen.
Atât Tony, cât și Roz, dar mai ales Charis, sunt răsplătite cu cea mai josnică formă de trădare, după ce, manipulate de Zenia, îi întind o mână de ajutor la nevoie, nevoie inventată cu o minuțioasă premeditare și bogată imaginație.
Se pare că are în sânge microbul manipulării, reușind să descopere vulnerabilitățile celor din jur și să își croiască drum spre cele mai nobile reacții ale acestora la problemele ei.
Nici măcar spre final, nici cititorul și nici personajele nu reușesc să dezvăluie misterul care o înconjoară pe Zenia. Vândută bărbaților, de către mama rusoaică sau o bolnavă de cancer, stigmatizată pentru originile dubioase, având mama țigancă omorâtă cu pietre într-o localitate din România? Sau o grecoaică, femeie demnă de milă și compasiune, frigidă după ce a fost violată de un preot? Sau poate câte puțin din fiecare?
Mireasa hoțomană este o lucrare atât de complexă, cum rar mai întâlnim. Personajele sunt atent construite, cu profile psihologice complexe. Actiunea pare să fie atemporală, putându-se desfășura oriunde și oricând.
Margaret Atwood reușeste să abordeze în această carte subiecte profunde și delicate, surprinzând frânturi atât din preocupările personale, individuale, ale femeilor în general, cât și din modul în care se încadrează în societate, în diferite momente ale evoluției acesteia.
La final am rămas cu senzația că mi-a scăpat ceva, că poate am omis vreun detaliu, că ceva nu se leagă, așa că după câțiva ani am reluat-o și am înteles că problema nu este la mine, nici la personaje ci la soartă, la viața care uneori ne dă lămâi. Depinde doar de noi ce facem cu ele.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Margaret Atwood:
