B.N.: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Trăiesc între două țări și între două lumi, cu identități profesionale diferite, care, deși par opuse, se întrepătrund firesc. Sunt scriitoare într-una, în țara sufletului meu, și medic în cealaltă, într-o țară a realității cotidiene. În ambele domnește cuvântul: cuvântul vorbit – cel care încurajează, alină, decide – și cuvântul tăcut, cel scris, cel care spune povești, care scotocește în mintea sau emoțiile personajelor. Pendulez între simbolic și concret, între pragmatism și idealism. Fără scris, nu aș fi fost eu. Nu aș fi fost întreagă. Nu aș fi fost deloc.
B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
„Inimi de vrăbiuțe” este o carte pe care am scris-o ca pe o poveste de care îmi era dor să o citesc, o poveste clasică, cu elemente de realitate istorică, geografică, cu construcție pe mai multe niveluri, dar și cu omagii discrete aduse unor personaje reale, menționate, dar și altora doar sugerate și, mai ales, cu multe simboluri, cum ar fi cel al iazului – ca apă, viață, dar și ceea ce e ascuns în interiorul nostru – și oglindirea – ca reflexie a sinelui, ca spațiu de introspecție și revelare, dar totodată de confruntare.
În carte nu am urmărit doar firul narativ, cât investigarea emoțională a personajelor: motivația lor interioară, consecințele acțiunilor lor în contextul adus de mentalitățile vremii, dar și ecoul fiecărui gest și, mai ales, propulsia pe care acțiunile unui anume personaj o generează și efectul de domino asupra tuturor celorlalte. Ar fi rămas o poveste scrisă pentru mine, până când soțul meu a citit câteva pagini. El a fost cel care a avut grijă să devină o poveste pentru oricine își dorește să o cunoască.
B.N.: Când ai avut acel declic care te-a făcut să realizezi pasiunea ta pentru cărți?
Destul de repede. Pe la 9 ani am început să citesc pe ascuns primele romane și am avut imediat revelația care a dat sens lecturii. Eram „acasă”! A fost un amestec conștient de trăiri, de la sentimentul de interzis și descoperire secretă, la trecerea abruptă de la simplitate la complexitate. Primul roman a fost o trecere către o cu totul altă dimensiune, din care nu mai poți să te întorci! Abia aștepți să fii acolo! Trebuie să știi ce urmează! Trebuie să știi cum se sfârșește!
B.N.: Numește cartea care te-a introdus în universul lecturii.
„Martin Eden” de Jack London a fost exact cartea care a deschis o nouă perspectivă, bifurcația între a citi și a scrie. Până atunci, cărțile erau doar cărți. Nu erau scrise de cineva, nu erau opera cuiva, erau doar un univers deschis în care intram și din care treceam mai apoi în altul. Cu „Martin Eden” s-a schimbat totul. Am descoperit mitul creatorului, consumat de propria viziune, dar și transcendența, deziluzia și demitizarea. Numai că semnificația am înțeles-o mai târziu. Pe atunci, „Martin Eden” a fost pentru mine cartea care a pâlpâit ca luminițele unui brad de Crăciun, și tot ca un brad de Crăciun a venit cu cadouri. Iar în ziua în care am terminat-o de citit, am știut că intangibilul e tangibil și că, dincolo de lectură, e ceva și mai fascinant de atât: există a scrie.
B.N.: Care este eroul tău de carte preferat?
Măgduța Măgureanu. Ea este un personaj înșelător, care pare răsfățată, dar este doar o compensare. Pare superficială, dar ascunde o complexitate neașteptată. Pare că nu știe ce vrea, dar este doar o aparență. Este carismatică, efervescentă și copilăroasă, dar se retrage adesea în tăceri contrastante, relevând o fragilitate pe care o maschează cu măiestrie.
Dintre toate personajele, ea este învăluită în cele mai multe simboluri. Fuga matinală și cavalcada peste coline sunt mai mult decât simple ritualuri; sunt evadări emoționale și o fugă de realitate, dar și simboluri ale nevoii de libertate și ale dorinței de a găsi o formă de control asupra propriei vieți. Simbolul „știmei” ca forță ambivalentă, dar și simbolul iazului, al introspecției, o definesc în profunzime.
Măgduța închide în sine un întreg univers.
B.N.: Ai apela vreodată la un pseudonim?
Un pseudonim are sens când e folosit de la bun început. O schimbare de nume, ulterior, ar trebui să însemne și o schimbare de stil sau o reinventare literară, o delimitare de sine, poate pentru a explora alte teme, sau poate fi motivată de o chestiune legată de reputație. Un pseudonim ales ulterior trebuie corelat cu versatilitatea literară, ca un fel de personalitate multiplă scriitoricească, altfel nu face sens. Nu cred, dar cine știe?!
B.N.: Te implici în procesul de design al coperții cărții tale?
Da. Coperta unei cărți trebuie să rezoneze cu conținutul ei, să capteze esența atmosferei din paginile sale. Estetica aduce un confort vizual, dar adevărata esență a unei cărți se află în conținut.
B.N.: Care este topul internațional de carte în care ai vrea să ocupi prima poziție?
Nu am astfel de așteptări. Mă mulțumesc să fiu citită în parc, acasă, în avion, în locuri obișnuite, de oameni obișnuiți. Nimic mai mult. O carte trăiește atunci și atâta timp cât e citită, iar dacă îți rămâne în suflet sau schimbă ceva, atunci ai ajuns acolo unde trebuia.
B.N.: Cum ți-a schimbat perioada de pandemie stilul de viață și tabieturile de scris?
În perioada pandemiei, balanța medic-scriitoare s-a dezechilibrat, medicul a atârnat mai greu. A fost o experiență pe care sper să nu o mai trăim, dar care mi-a oferit o perspectivă nouă asupra esenței umane. Am descoperit trăsături de caracter care, doar în condiții neobișnuite, ies la suprafață, de la altruism, empatie și solidaritate, până la stabilirea unui cerc de protecție în jurul propriei persoane, dincolo de care nimeni și nimic nu mai contează. Scrisul a rămas, ca și până atunci, un refugiu intim.
B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
Înainte de sloganuri ca „read to evolve”, „reading is the new sexy”, „reading gives life more life”, noi, românii, am spus simplu, adevărat și profund: „ai carte, ai parte”. Cartea înseamnă acces la privilegiile pe care cunoașterea le aduce. A nu citi înseamnă autoexcludere dintr-un club rafinat al persoanelor cultivate.
Cum putem schimba asta?
Prin a înțelege că dragostea pentru cărți se descoperă prin curiozitate, prin puterea exemplului, prin libertatea de a alege, prin accesibilitatea la lectură. Constrângerea omoară plăcerea de a citi. Lectura face parte dintr-un proces de dezvoltare personală și de întoarcere dintr-o lume influențată de părerile altora, de imagini, de distorsionarea mediatică, la tine însuți: tu singur cu cartea pe care ai ales-o, în care trăiești ca o extensie a poveștii, ești parte din ea, ești în fiecare pagină. De fapt, ești singura inimă care bate în carte. Prin a ne întreba: de ce este așa? De ce statisticile sunt diferite față de cele din alte țări? Trăim atât de rău? Avem atât de puțin timp de investit în noi, ca ființe spirituale?
Cum putem ajuta?
Dăruiește o carte în care tu nu te-ai regăsit, dar în care altcineva se va regăsi. Adoptă o carte, schimbă o carte cu alta, citește o poveste unui copil, uite-te în lumina din ochii lui. Ține-l aproape de cărți, nu-l lăsa să se rătăcească în media. Lansează o campanie. Fă noaptea bibliotecilor, după cea a muzeelor, pentru că ele sunt adevăratele escape rooms. Fă-le atractive, du cărți la țară, în sate.
Nu uita că cei mai frumoși ochi sunt cei care citesc, iar cele mai luminoase minți au primit din cărți lumina.
Cine poate schimba? Fiecare dintre noi.
B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
Am intrat de curând pe rețelele sociale, Facebook și TikTok, pentru a le oferi cititorilor posibilitatea de a interacționa direct cu mine. Cărțile se găsesc pe site-ul Editurii Letras, în multe librării online, precum Libris, Delfin, Cărturești, Librăria Mihai Eminescu, Esteto, Diverta, Librăria Română, Librăria Online și nu numai — dar și în librării fizice. Sunt doar la un pas distanță.
B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
Dragi cititori Booknation, e o plăcere să știu că faceți parte din minunata națiune a cărților. Vă doresc lecturi care să vă ajungă direct în inimă, să vă lumineze gândurile și să vă însuflețească imaginația.
Alinați-vă sufletele cu cărți.
Manuela Buchmann
