Nume de cod: Hiram de Bogdan A. Păpădie este prima carte din Frăția spionilor. Dacă pleci la drum cu dorința de a descoperi cât din povestea aceasta este realitate și unde anume începe ficțiunea, riști să te lași prins în capcană: nu asta este cel mai important lucru ce trebuie descoperit, nu asta contează, nu în aceste detalii se ascunde potențialul romanului și al autorului ce a semnat această trilogie – prima, dar sper din suflet să nu fie ultima.
Titlul spune aproape totul. Nu va fi deloc ușor să pornești pe drumul spre adevăr, să-ți păstrezi obiectivitatea și sângele rece în fața pericolelor și-a piedicilor plasate poate strategic, a pistelor false sau a avertismentelor care-ți pun toate simțurile în alertă. Nu doar adevărul va fi descoperit în Nume de cod: Hiram. Pregătește-te pentru cea mai dură călătorie din care nici tu nu vei mai fi același, fie că ești doar cititor sau poate ceva mai mult.
Ești gata să te iei la întrecere cu cele mai mari pericole – umane și nu numai? Crezi că poți ține pasul cu întunericul și teama care te va cuprinde la fiecare pas? Poți deveni mai puternic decât o umbră care e pe urmele tale? Atunci, hai în cea mai captivantă călătorie spre necunoscut – unde ți se vor testa limitele, printre altele. Fii sigur că va trebui să iei cele mai bune decizii de care depinde totul.
Vrei să fii doar observator sau să te implici complet în poveste, să fii cel care e mereu cu un pas în fața pericolului – poate vei fi prins între pericole, iar alegerea ta va schimba toate regulile. Nu vei putea niciodată să te pregătești suficient pentru ce urmează: mereu vei fi luat prin surprindere, mereu vei avea o misiune – una extremă care va decide dacă ai ajuns la capăt sau continuă. Un joc periculos de-a viața și de-a moartea. Care va câștiga de cele mai multe ori?
Adevărul e că habar nu ai dacă ceea ce știi că se petrece în România este ceea ce vezi tu peste tot, dacă există democrație, libertate și transparență pe cele mai importante planuri pentru societate. Așa cum dezvăluie și coperta, nimic nu e doar la vedere, doar în văzul tuturor. Nu te pripi, nu căuta să decodifici informația – riști să te rătăcești și pierzi calea spre a descoperi mai mult, nu doar o parte. Nu, nu știi totul, asta e clar. Totul e relativ în orice și oriunde. Da, ar putea fi real, da, am putea fi conduși din umbră. Și da, Nume de cod: Hiram e mai mult decât un thriller politic. Ți-am trezit și mai mult curiozitatea?
Cum poate să se schimbe viața unui jurnalist? Să accepte o șansă – una care să schimbe până și realitatea în care el trăiește. E oare doar o șansă pe care Paul o poate refuza? Am simțit că e vorba de mai mult decât un accept pe care tânărul l-a oferit colonelului Marinescu, ofițer SRI. E o horă în care a fost prins parcă pe nesimțite, iar acolo știi cum e: joci cum ți se cântă și nu ai cum să ieși atunci când nu mai poți, nu mai vrei sau ai obosit. Jurnalistul nu mai deține controlul, nu mai poate da înapoi, iar următorii pași îl duc spre destinații necunoscute. Începe călătoria lui din care nu lipsesc jocurile periculoase, greu de intuit.
Cu o curiozitate instinctivă, mi-am trecut degetul arătător peste gravură. O tresărire m-a străbătut – lemnul părea mai rece în acel loc. Am apăsat ușor. Un sunet înfundat se auzi din peretele de lângă mine. (…) un compartiment secret se deschise (…).
Crezi că numai adevărul contează? Crezi că mai contează doar el? Răspunsul e unul singur: clar nu! Adevărul nu mai e o armă, cuvintele nu mai sunt tăișurile care să sperie. Se trece rapid la următoarele niveluri.
Adevărul e doar pentru cei puternici, doar pentru cei dispuși să-l descopere, să-l înfrunte și să-l scoată la lumină, nu e pentru toată lumea. Cei care pornesc pe acest drum – spre adevăr, mai au cum să renunțe, cum să se oprească din drum sau cum să se întoarcă de pe această cale. Ce poate încuraja mai mult în momentul în care teama te cuprinde? Doar drumul înainte, nu credința, nici speranța, ci doar faptul că nu ai de ales, că nu există o altă opțiune pentru tine
Mă întreba cineva acum câteva zile ce carte citesc. Am răspuns fără ezitare că citeam cartea unui autor român contemporan. După câteva zeci de minute mi s-a spus ”Aș vrea să văd un film cu spioni.” Asta fără să-i dau niciun alt detaliu, în afară de titlul cărții. Ce nu știam nici măcar eu în acel moment este că toată tensiunea – ce crește gradual, de la capitol la capitol, tot suspansul și alte câteva elemente specifice, te face personaj activ.
Dinamica poveștii te prinde și fără să vrei devii și tu un agent sub acoperire – lupți cont la cot cu ceilalți pentru a descoperi absolut totul, nu mai poți sta deoparte. Participi la misiuni greu de îndeplinit, la ritualuri și ai propriile obiective de dus la capăt – trebuie să ajuți echipa din care faci parte. M-am simțit mereu sub presiune. M-am văzut mereu ascunzându-mă din calea celor care urmăreau atent fiecare mișcare.
Stilul de scriere al lui Bogdan A. Păpădie este extrem de real și alert. Oricând i se poate transforma romanul într-un film de succes – care să egaleze sau să întreacă multe alte producții cinematografice.
Am simțit pericol și teamă citind? Da, fără niciun dubiu! Am simțit de multe ori teamă și nod în gât, dorința să strig la personaje să se grăbească, să nu renunțe sau să se ascundă. Mi-am dorit să fiu un personaj cu puteri supranaturale și să distrug sau să mă pot lupta și eu cu răul – uman sau de altă natură. Mi-am dorit să am puterea să pun pauză pericolelor ce erau mult prea aproape.
Ce carte! Ce stil de a scrie, cât de verosimile sunt personajele, cât de repede și de real se pot transforma pericolele sub ochii cititorului. Sper să mai am ocazia să fiu martora la evoluția autorului Bogdan A. Păpădie!
Nu rata cartea asta, nu o evita, căci nu știi ce pierzi! Ce pierzi? O poveste care la fiecare recitire o poți descoperi și mai interesantă decât prima dată! O poveste în care spionajul și contraspionajul își fac simțită prezența cât se poate de mult.
Alte recenzii de la Bogdan A. Păpădie:
