Iubire ca la carte între doi rivali
Totul începe cu lumea fascinantă a cărților și se transformă, pe neașteptate, într-o vară a confruntărilor dintre doi rivali.
Nora Stephens, agentă literară cu renume, își petrece zilele printre manuscrise și contracte, respirând povești și ficțiune la fiecare pas. Pentru ea, literatura nu este doar un loc de muncă, ci chiar singura mare iubire constantă. În opoziție, Charlie Lastra, editor de top și expert în transformarea titlurilor în bestselleruri, reprezintă adversarul perfect al Norei și, totodată, cea mai mare provocare a carierei ei.
Deși Nora a învățat din experiențele trecute că nu va fi niciodată prima alegere pentru cineva, viața îi pregătește o surpriză. Acceptă, la insistențele surorii sale, Libby, o vacanță de o lună în Sunshine Falls, un orășel idilic legat de amintirile lor comune și pasiunea pentru O dată în viață. Cele două plănuiesc un mic „bucket list” pentru escapadă, dar ceea ce ar fi trebuit să fie o pauză liniștită se transformă într-o reîntâlnire neașteptată cu… Charlie.
Confruntările lor devin inevitabile, iar atracția reciprocă iese încet la suprafață. Întrebarea este dacă întâlnirile repetate sunt doar coincidențe sau poate un joc al destinului. De aici începe o poveste care îmbină rivalitatea, dorința și vechi răni nerezolvate. Chiar dacă Nora și Charlie par departe de imaginea unui cuplu romantic „ca la carte”, poate că au șansa să-și scrie propria poveste.
Opinia mea despre Iubire ca la carte:
Recunosc că impresiile mele sunt amestecate. Deși Charlie m-a cucerit prin replicile lui și prin charisma evidentă, Nora nu m-a convins ca personaj principal. Am apreciat dinamica lumii editoriale și rolul lui Libby, însă ritmul acțiunii mi s-a părut inegal, iar intensitatea emoțională nu a ajuns la nivelul pe care îl așteptam.
Emily Henry are, fără îndoială, un stil care prinde foarte bine la public, mai ales în rândul celor care citesc tot ce este în vogă pe BookTok, dar pentru mine nu a fost o lectură atât de strălucită. Premisa, doi rivali forțați să interacționeze și să devină ceva mai mult, este simpatică, însă desfășurarea acțiunii mi s-a părut previzibilă. Umorul salvează multe scene, dar lipsește profunzimea pe care aș fi dorit-o.
Ca lectură de vacanță sau audiobook relaxant, funcționează foarte bine. Știu că mulți cititori sunt fanii acestei autoare. Însă eu încerc să îimai dau o șansă, promit! Pentru mine, această carte a confirmat că stilul lui Emily Henry nu e neapărat pe gustul meu, însă îmi asum că poate nu este povestea potrivită. Voi reveni după ce mai încerc o dată!
