Penelope Douglas este o autoare deosebită și îi place să fie așa. Poveștile ei nu sunt se clasifică într-un romance normal, ci are foarte multe elemente care șochează și care îi dau o notă de unicitate. Dacă stau să mă gândesc bine, Penelope a adus cuvântul „dark” în „romance”, așa că trebuie să o consider o fondatoare a acestui gen. Evident, acum există autoare care șochează mult mai mult decât ea, însă bazele au pornit de la ea, sau cel puțin așa consider eu.
Dacă vreți să fim mai boemi, lui Penelope îi place simțul aventurii și asta se vede în cărțile sale pentru că experimentează mereu și găsește formule diferite care sunt reușite pentru unii cititori și pentru alții nu. Din păcate, cu această lectură m-am încadrat în a doua categorie, pentru că nu am reușit să mă conectez cu „Credence” așa de mult cum am crezut inițial.
Unul o are deja. Celălalt o dorește. DAR EL… EL O VA PĂSTRA.
Bun venit în cabana plăcerilor interzise. În munții înghețați, ea află că pentru a supraviețui frigului trebuie să te joci cu focul. Tiernan, fata pierdută într-o lume care n-a iubit-o niciodată, ajunge izolată alături de trei bărbați care nu ar trebui s-o dorească. Dar iarna e lungă, cabana e mică, iar atracția tabu se transformă rapid în singura căldură pe care o poate simți.
Principala mea problema a fost Tiernan, pentru că nu am înțeles-o și nu am reușit să îmi fac un mecanism care să îi ignore alegerile greșite. Faptul că s-a trezit într-o cabană, singură cu 3 bărbați, ar trebui să fie o provocare și un lucru bizar, care să îți ridice semne de întrebare. În schimb, ea a fost destul de greu de înțeles, de nehotărâtă, navigând dintr-o parte în alta fără mari probleme. Cred că aceste schimbări m-au enervat cel mai mult și am intuit o anumită imaturitate la ea, una pe care nu am acceptat-o.
Consider că singurul cât de cât ok din carte a fost Jack, însă și acestuia i-a fost greu cu Tiernan și cu cei doi băieți Noah și Kaleb. Într-un fel, în ceea ce îi privește pe cei 3, am găsit asemănări cu „Corrupt” și am mai văzut deja acest format. Probabil îmi doream altceva mai original, nu o reciclare a aceleiași idei. Evident, Penelope livrează niște faze destul de șocante și originale, dar din punctul meu de vedere nu sunt suficiente pentru a acorda un ranking mare cărții. Elementele surpriză sunt bune și bine gândite, însă nu au ridicat nota, din păcate.
Cartea este destul de lungă și mi-aș fi dorit ca Penelope să profite mai mult de acest lucru și să ne explice de ce Tiernan a ales ce a ales, de ce unele lucruri s-au întâmplat așa. În schimb, ea a scris niște lucruri destul de abrupt și la final am rămas cu mai multe întrebări decât cu răspunsuri. Nu vă faceți griji, scenele intime sunt scrise bine, specifice lui Penelope, dar nici ele nu au reușit să salveze situația.
