O pagină dintr-un manual de latină tipărit în secolul al XV-lea a fost identificată într-un album păstrat de peste 120 de ani în arhivele unei biblioteci americane. Documentul aparține unei ediții necunoscute până acum din Ars minor, lucrare a gramaticianului roman Aelius Donatus, și oferă cercetătorilor o nouă piesă din istoria începuturilor tiparului european.
Descoperirea a avut loc în toamna anului 2025, la Watkinson Library din cadrul Trinity College, Hartford, Connecticut, și a fost anunțată oficial de universitate pe 7 octombrie 2026. Legătura cu Gutenberg este una istorică și tipografică: nu există dovada că pagina a fost imprimată chiar de celebrul inventator.
Fotografiile fragmentului descoperit pot fi consultate în materialul publicat de Trinity College. Imaginea de mai jos ilustrează tiparul din aceeași epocă, dar reprezintă o pagină din Biblia Gutenberg, nu fila Ars minor.
Cum a ajuns o raritate într-un album de resturi?
În timp ce inventaria o colecție veche, studenta Celia Lanza a atras atenția bibliotecarului Eric Johnson-DeBaufre asupra unei file cu litere gotice, aflată printre fragmente recuperate din legături de carte. Tiparul semăna cu cel al atelierelor germane de la Mainz, unde s-a dezvoltat în Europa imprimarea cu litere metalice mobile.
Albumul făcea parte din donația realizată în 1905 de colecționarul William Cowper Prime. Acesta a oferit bibliotecii zeci de albume și aproape 1.500 de cărți din secolele XV–XVI. O parte a colecției nu fusese catalogată în detaliu, astfel încât fragmentul a rămas neidentificat mai bine de un secol.
Specialiștii Paul Needham și Eric White de la Universitatea Princeton au confirmat că fila provine dintr-o imprimare a Ars minor care nu fusese înregistrată anterior. Nu este vorba despre descoperirea unui text literar nou, ci despre un martor necunoscut al unei ediții tipărite foarte timpurii.
Ce legătură are fragmentul cu Gutenberg?
Ars minor, manual de gramatică latină redactat în secolul al IV-lea, era folosit pentru învățarea limbii latine. Astfel de manuale se numărau printre tipăriturile utile și vandabile ale primelor ateliere: școlile aveau nevoie de exemplare, iar meșterii puteau testa caracterele și tehnicile de imprimare.
Caracterele identificate în pagina de la Hartford sunt asociate cu Johann Fust și Peter Schöffer, colaboratori importanți din cercul lui Johannes Gutenberg. Forma lor este înrudită cu o versiune timpurie a literelor folosite la Psaltirea de la Mainz din 1457, o lucrare reprezentativă pentru istoria tiparului.
Totuși, anul exact al imprimării și atelierul care a produs fila nu sunt încă stabilite. Cercetătorii nu afirmă că ar fi mai veche decât Biblia Gutenberg și nici că Gutenberg ar fi imprimat-o personal.
De ce contează faptul că este imprimată pe hârtie?
Fragmentul a fost tipărit pe hârtie, nu pe pergamentul fin numit și velin, folosit frecvent pentru unele manuale școlare rezistente la utilizare intensă. Una dintre ipotezele specialiștilor este că fila ar fi putut servi ca probă de tipar înaintea imprimării pe alt suport. Deocamdată, această explicație nu este confirmată.
Documentul intră în categoria incunabulelor, termen care desemnează tipăriturile europene din perioada timpurie a utilizării literelor mobile, până în anul 1500. Un exemplar care pare neînsemnat poate arăta cum se testau literele, ce cărți erau cerute și ce materiale ajungeau să fie refolosite la legătorie.
Echipa de cercetare intenționează să analizeze imaginile de înaltă rezoluție realizate la Princeton, să publice rezultatele într-o revistă de specialitate și ulterior să faciliteze accesul digital la fragment. Povestea arată cât de importante pot deveni colecțiile rămase necatalogate: un album cu resturi de hârtie se poate transforma într-o sursă prețioasă despre istoria cărții.
Surse editoriale: Trinity College – comunicatul Watkinson Library; ActuaLitté – relatarea descoperirii.
Din lumea manuscriselor și a cărților rare, îți recomandăm și recenzia romanului Negustorul de manuscrise, de John Grisham, disponibilă pe Booknation.