Ce poate fi mai frumos decât o carte care spune poveștile mai multor cărți?
Nu știu voi dar mie îmi place la nebunie atunci când într-o carte se vorbește de alte titluri, de alți autori, de istoria și povestea lor.
Pentru că acesta este unul dintre misterele fascinante ale poveștilor pe care le citim: oare cum a fost scrisă cartea? Autorul a “aruncat” totul pe foaie ca o explozie de artificii, împrăștiind mereu o intrigă mai mare și mai colorată decât cea anterioară?
Sau a umplut coșul de gunoi cu ciorne și a suferit o sumedenie de blocaje ale scriitorului?
Povestea e reală, personajele sunt prezente în viața lui?
Ei bine, aceste tipuri de întrebări își vor găsi răspunsul aici.
Știm deja că John Grisham scrie așa “mai rece”, cumva imparțial; nu ca și cum ar scrie (adică ar vrea să transmită ceva) ci ca și cum ar citi (un articol de ziar cu informații platonice).
Îmi pare rău pentru dumnealui dar în această carte nu i-a prea ieșit “răcoarea” asta.
Nu de alta dar nimic nu poate fi platonic, imparțial și rece atunci când vorbim despre cărți (nu-i așa?)
Și nu orice cărți ci tocmai niște Manuscrise Originale (primele ciorne!) ale unuia dintre cei mai faimoși scriitori ai tuturor vremurilor!
În viața lui reală se numea Mark, iar ocupația lui, dacă se putea numi așa, era hoția profesionistă.[…] Făcea parte dintr-o bandă alcătuită din cinci oameni, condusă de Denny, fost membru în forțele speciale aeropurtate, care devenise infractor după ce fusese dat afară din armată.[…] Trey avea la activ două condamnări și două evadări, ultima dintre ele reușită cu un an în urmă, dintr-un penitenciar federal din Ohio. Acolo îl cunoscuse pe Jerry, un hoț mărunt de obiecte de artă. […]
Cel de-al cincilea membru al bandei prefera să lucreze de acasă. Ahmed era haterul, falsificatorul, creatorul tuturor iluziilor, dar nu avea curaj să poarte asupra lui arme sau alte lucruri.p.13
Așadar banda de hoți fură cinci manuscrise ale lui F.Scott Fitzgerald din camera de valori a Universității din Princeton. Unii sunt prinși imediat, altul este eliminat și unul reușește să fugă cu ele.
Trebuie să le vândă pe piața neagră și apoi să își piardă urma dar treburile se complică prea mult și se pierde urma hârtiilor.
Apare în peisaj Bruce Cable – Negustorul– un fost student la Litere care moștenește 300.000 de dolari în urma decesului tatălui său și care caută idei de afaceri în care să își investească banii, atât de insuficienți pentru a nu mai fi nevoit să muncească.
Când găsește în biblioteca din fosta casă părintească câteva prime ediții originale, ale unor cărți cu renume mondial (unele chiar cu autograf!) își dă seama că aceste comori pot fi linia lui de start în goana după adevărata avere.
Intrarea neplănuită a lui Bruce Cable în lumea cărților rare a debutat frumos. Afundându-se în studiul acestui domeniu, a constatat că valoarea primei lui colecții, cele optsprezece romane luate din casa tatălui său, era de aproximativ 200.000 de dolari. Cu toate acestea a evitat să le vândă, temându-se ca nu cumva vreo persoană să recunoască vreuna dintre ele și să înceapă să pună întrebări. Cum nu știa cum intrase tatăl lui în posesia acelor cărți, era preferabil să aștepte. Să lase să treacă ceva timp, pentru ca amintirile să se stingă. Aș acum urma să învețe în curând din afaceri, răbdarea era esențială.p.54
Tot în peisaj, dar unul paralel, apare apoi și Mercer Mann – Recruta. “O momeală” pusă de o companie specializată în securitate și investigații.
Ea este “o scriitoare care și-a pierdut calea”: deși a avut un debut satisfăcător cu primul ei roman, după el nu mai reușește să scrie nimic și toate corăbiile i se îneacă (atât profesional, personal cât și familial). E victima perfectă! Pentru ambele tabere însă.
Vulnerabilă și ruinată, ea acceptă condițiile impuse de Elaine (detectivul companiei de securitate) și se infiltrează în comunitatea de pe insula Camino, acolo unde Bruce Cable, care a devenit între timp carismaticul deținător al renumitei librării Bay Books, face totul să se învârtă.
Folosindu-se de librăria lui Bruce; de pasiunea, ba nu, de obsesia lui pentru cărți; de gașca foștilor, actualilor și viitorilor scriitori din jurul ei, fiecare cu poveștile lui autentice; de titlurile volumelor care se perindă printre rafturi și de spionajul lui Mercer, Grisham ne lasă să vedem cum arată decorurile dincolo de cortinele literaturii publicate.
Descoperim o lume pe cât de frumoasă pe atât de complicată. Câte sacrificii, câte povești nespuse, nescrise, neștiute!
Creația nu e chiar așa de simplă. Nu e doar o exprimare și atât. Chiar dacă vine din interior și e un amestec ar tuturor trăirilor creatorului, întotdeauna cel care creează e mereu preocupat (ca să nu zic obsedat că poate ar fi prea mult) de receptorul artei sale: cum va fi văzută, auzită, citită?!
Când un artist mulțumește publicului, nu este doar de curtoazie și din obișnuință: fără cei care urmăresc, ascultă și citesc, arta nu ar supraviețui.
Fără cei care își simt sufletul vibrând atunci când citesc, cărțile nu ar putea fi scrise!
Alte recenzii de la John Grisham:
