CriticEseistPublicist2 cărți

Adrian Marino

Adrian Marino (1921–2005) a fost critic și teoretician literar român, autor al „Dicționarului de idei literare” și „Biografiei ideii de literatură”, fost deținut politic.

  • Data nașterii05/09/1921
  • Data decesului17/03/2005
  • Locul nașteriiIași, România
  • Genuriistorie literară, teorie literară, comparatism, hermeneutică

Biografie Adrian Marino

Adrian Marino: un teoretician al ideilor literare

Adrian Marino (5 septembrie 1921, Iași – 17 martie 2005, Cluj-Napoca) a fost critic și istoric literar, comparatist, eseist și teoretician al literaturii române. Opera sa se remarcă prin interesul pentru felul în care conceptele literare sunt definite, transformate și folosite în epoci și culturi diferite. A studiat Literele la Iași și București, a devenit doctor în litere în anii 1940 cu o cercetare despre Alexandru Macedonski și a început o carieră universitară întreruptă de represiunea politică.

A petrecut ani în detenție politică, între 1949 și 1957, apoi în domiciliu obligatoriu în Bărăgan până în 1963. După stabilirea la Cluj și-a reluat treptat activitatea de cercetare și publicare. Experiența izolării a făcut parte din biografia sa, dar nu definește în întregime preocupările teoretice și proiectul intelectual pe care l-a dezvoltat.

Alexandru Macedonski și începuturile criticii sale

A debutat editorial cu Viața lui Alexandru Macedonski (1966), urmată de Opera lui Alexandru Macedonski (1967). Aceste lucrări îmbină documentarea biografică, analiza textelor și investigarea contextului cultural. Au urmat Introducere în critica literară și Modern, modernism, modernitate, care arată trecerea de la monografie la studiul ideilor generale.

În Dicționar de idei literare (1973), Marino tratează termenii criticii ca noțiuni cu istorie și sensuri multiple. Cartea este utilă pentru cercetătorii care vor să înțeleagă nu doar ce înseamnă un concept, ci și cum s-a schimbat folosirea lui.

„Biografia ideii de literatură” și comparatismul

Proiectul monumental Biografia ideii de literatură, dezvoltat în șase volume, urmărește conceptul de literatură din Antichitate până în epoci moderne. Analiza reunește surse din mai multe limbi și tradiții culturale, fiind o contribuție importantă la comparatismul și teoria literară din România.

În Hermeneutica lui Mircea Eliade, Marino a investigat metodele de interpretare a textelor și ideilor. Prin lucrări publicate și în limbi străine, a contribuit la dialogul dintre cercetarea românească și cea europeană. Între proiectele sale s-a numărat și revista Cahiers roumains d'études littéraires, lansată în 1973.

Însemnări, scrisori și moștenirea intelectuală

În catalogul Booknation se găsesc Exerciții de disciplină a creației și Scrisori din cetatea cu trei turnuri. Acestea permit apropierea de o dimensiune mai personală a practicii intelectuale și a scrisului.

Marino și-a donat biblioteca și arhiva Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj, unde fondul său documentar continuă să fie cercetat. Pentru început, alege un volum de eseuri și comentarii; pentru studiu universitar aprofundat, explorează Dicționarul de idei literare și Biografia ideii de literatură, verificând edițiile și volumele.

Opere reprezentative

Selecție din catalogul Booknation.

Cărți scrise de Adrian Marino

2 cărți scrise de Adrian Marino. Deschide un titlu pentru preț, rezumat și detalii.

Întrebări frecvente despre Adrian Marino

Cine a fost Adrian Marino?

Critic, istoric și teoretician literar român (1921–2005), specialist în comparatism și istoria ideilor literare.

Unde s-a născut?

La Iași, pe 5 septembrie 1921.

A fost deținut politic?

Da, a trecut prin detenție politică între 1949 și 1957 și prin domiciliu obligatoriu ulterior.

Ce este „Biografia ideii de literatură”?

Un studiu în șase volume al evoluției conceptului de literatură de-a lungul epocilor și culturilor.

Ce a scris despre Alexandru Macedonski?

„Viața lui Alexandru Macedonski” (1966) și „Opera lui Alexandru Macedonski” (1967).

Unde se află biblioteca sa?

La Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, împreună cu o arhivă documentară.