Alexandru Graur (1900–1988) a fost un lingvist, filolog clasic și profesor român, membru titular al Academiei Române. Cercetările sale au cuprins limbile clasice, lingvistica generală, etimologia și istoria limbii române. Cărțile de popularizare l-au apropiat de cititorii interesați de sensul cuvintelor, de scriere și de mecanismele prin care limba se schimbă.
Studii și activitate academică
După studiile de filologie clasică de la Universitatea din București, și-a continuat pregătirea în Franța, unde a obținut doctoratul la Sorbona în 1928. Revenit în țară, a predat limba latină. Înlăturat din învățământul de stat în 1940 prin legislația rasială, a participat la înființarea Liceului Teoretic Evreiesc, pe care l-a condus între 1941 și 1944.
A devenit profesor universitar la București, a condus catedre de filologie clasică și lingvistică generală și a fost ales membru titular al Academiei Române în 1955. A avut o activitate editorială și științifică amplă, inclusiv la Editura Academiei și în reviste de specialitate. Preocuparea pentru explicarea limbii s-a regăsit și în intervențiile sale la radio.
Cărți despre limba română
În Mic tratat de ortografie, apărut inițial în 1974, discută principiile și dificultățile scrierii românești. Dicționar al greșelilor de limbă, publicat în 1982, continuă dialogul cu vorbitorii prin explicații și exemple. Ambele volume ilustrează felul în care observația lingvistică poate fi făcută accesibilă publicului larg.
Fondul principal al limbii române, Etimologii românești, Nume de persoane și Lingvistica pe înțelesul tuturor completează un parcurs intelectual dedicat cuvintelor și istoriei lor. Lectura acestor cărți are și valoare istorică: normele ortografice prezentate în edițiile originale aparțin epocii în care au fost scrise. Pentru regulile actuale de scriere, reperul este norma academică în vigoare.