Alexandru A. Philippide (1900–1979) a fost poet, prozator, eseist și traducător român, una dintre vocile cultivate ale liricii secolului XX. S-a născut la Iași, la 1 aprilie 1900, și a murit la București, la 8 februarie 1979. A fost fiul lingvistului și academicianului Alexandru Philippide (1859–1933), cu care nu trebuie confundat: tatăl a scris lucrări de filologie precum Istoria limbii române, în timp ce fiul s-a consacrat în primul rând poeziei și traducerii literare.
Formarea și debutul literar
Alexandru A. Philippide a urmat liceul la Iași, apoi studii de drept, litere și filosofie. După obținerea licenței în drept în 1921, și-a continuat pregătirea la Berlin și Paris, între 1922 și 1928. Lecturile din literatura europeană și apropierea de romantismul german au lăsat urme în preocupările sale poetice, în eseuri și în activitatea de traducător.
A debutat în presa literară ieșeană în 1919, iar prima carte, Aur sterp, a apărut în 1922. Au urmat Stânci fulgerate (1930) și Visuri în vuietul vremii (1939). Volumele reunesc poeme în care memoria, trecerea timpului, cultura și tensiunea dintre existență și ideal capătă un limbaj bogat în aluzii și imagini.
Monolog în Babilon și poezia maturității
Publicat în 1967, Monolog în Babilon reprezintă un reper al poeziei sale de maturitate. Cartea continuă temele din volumele anterioare, dar le dezvoltă într-o expresie mai meditativă, cu interes pentru destinul omului și pentru dialogul cu marile tradiții culturale. Volumul postum Vis și căutare a apărut în 1979.
Poezia lui Philippide poate fi citită în legătură cu romantismul european, cu tradiția clasică și cu lirica românească interbelică. Nu este o poezie construită în primul rând pe descrierea unor întâmplări cotidiene, ci pe meditație și pe relațiile dintre imaginație, istorie și experiența personală.
Proză, eseuri și traduceri
Autorul a publicat și proză fantastică, între care Floarea din prăpastie (1942), precum și eseuri și studii literare, precum Studii și portrete literare (1963) și Scriitorul și arta lui (1968). A tradus din literaturile europene, inclusiv din Baudelaire și Rilke, contribuind la circulația în limba română a unor poeți și prozatori importanți.
A fost ales membru titular al Academiei Române în 1963 și a primit Premiul Herder în 1967. Aceste recunoașteri au însoțit o carieră literară în care scrisul original și traducerea au rămas preocupări complementare.
Căutătorul: poemele citite de autor
Căutătorul. Poeme rostite la Radio, apărut la Editura Casa Radio în 2015, include două discuri și o carte cu 42 de poeme alese și înregistrate între 1966 și 1978. Ediția are un cuvânt-înainte de Mircea Cărtărescu și ilustrații de Tudor Jebeleanu. Pentru cititorii care vor să descopere ritmul și intonația poetului, înregistrările sunt o completare deosebită a lecturii.
O primă întâlnire cu Alexandru A. Philippide poate porni de la Monolog în Babilon sau de la selecția audio Căutătorul, continuând apoi cu volumele de debut și cu eseurile sale literare.
