EseistăTraducătoareCritică2 cărți

Alice Voinescu

Alice Voinescu (1885–1961), eseistă și profesoară de estetică și istorie a teatrului, a obținut doctoratul în filosofie la Sorbona în 1913. Jurnalul său, publicat postum, îmbină viața personală și portretul unei epoci.

  • Data nașterii10/02/1885
  • Data decesului04/06/1961
  • Locul nașteriiTurnu Severin
  • Genurijurnal, eseu, critică teatrală, corespondență
Portret Alice Voinescu

sursă foto

Biografie Alice Voinescu

Alice Voinescu (1885–1961) a fost eseistă, profesoară de estetică și istorie a teatrului, traducătoare și autoare de jurnal. Cultura filosofică și interesul pentru scenă se împletesc în scrierile sale cu reflecția morală și cu atenția acordată oamenilor. Redescoperită prin publicarea jurnalului și a corespondenței, este una dintre vocile personale ale vieții intelectuale românești din secolul al XX-lea.

Filosofie și istoria teatrului

Născută la 10 februarie 1885, la Turnu Severin, a urmat studii de litere și filosofie la București. În 1913 a obținut doctoratul în filosofie la Sorbona, fiind prima româncă doctor în acest domeniu. Din 1922 a predat la Conservatorul Regal din București. Cursurile de estetică și istorie a teatrului au pus-o în legătură cu generații de viitori artiști, iar preocuparea pentru dramaturgie a rămas una dintre direcțiile constante ale activității sale.

A publicat Montaigne în 1936, Aspecte din teatrul contemporan în 1941 și Eschil în 1946. De la eseul filosofic la interpretarea tragediei, lectura sa urmărește legătura dintre idei, experiența umană și expresia artistică. Între 1925 și 1939 a participat la întâlnirile intelectuale de la Pontigny, la invitația lui Paul Desjardins, intrând într-un mediu european de dialog literar și filosofic.

Jurnalul și corespondența

La sugestia lui Roger Martin du Gard, a început să țină un Jurnal în 1929. Însemnările, continuate până în 1961, au apărut postum în 1997. În paginile lor se întâlnesc viața intimă, portretele unor personalități culturale și schimbările unei epoci. Pentru cititorul de astăzi, jurnalul constituie o cale directă de apropiere de sensibilitatea și gândirea autoarei.

Îndepărtată de la catedră în 1948, Alice Voinescu a fost arestată în 1951. După detenție, a avut domiciliu obligatoriu la Costești, revenind la București în 1954. A murit la 4 iunie 1961. Scrisorile trimise în acești ani completează însemnările personale: Scrisori către fiul și fiica mea au fost publicate în 1994, iar Scrisori din Costești în 2001. Jurnalul poate fi urmat de aceste volume sau de eseurile despre teatru, pentru a descoperi, alături de memorialistă, profesoara și cititoarea de dramaturgie.

Cărți scrise de Alice Voinescu

2 cărți scrise de Alice Voinescu. Deschide un titlu pentru preț, rezumat și detalii.

Întrebări frecvente despre Alice Voinescu

Când a fost scris și publicat Jurnalul lui Alice Voinescu?

Însemnările acoperă anii 1929–1961. Jurnalul a fost publicat postum în 1997; ediția Polirom în două volume a apărut în 2013.

Ce a predat Alice Voinescu?

A predat estetică și istoria teatrului la Conservatorul Regal din București, începând din 1922.

Care sunt principalele sale cărți despre teatru?

Aspecte din teatrul contemporan, publicată în 1941, și Eschil, apărută în 1946, sunt două dintre lucrările sale importante.

Cu ce volum pot începe lectura lui Alice Voinescu?

Jurnalul oferă o apropiere de viața și gândirea autoarei. Poate fi continuat cu Scrisori din Costești și cu eseurile despre dramaturgie.