Alice Voinescu (1885–1961) a fost eseistă, profesoară de estetică și istorie a teatrului, traducătoare și autoare de jurnal. Cultura filosofică și interesul pentru scenă se împletesc în scrierile sale cu reflecția morală și cu atenția acordată oamenilor. Redescoperită prin publicarea jurnalului și a corespondenței, este una dintre vocile personale ale vieții intelectuale românești din secolul al XX-lea.
Filosofie și istoria teatrului
Născută la 10 februarie 1885, la Turnu Severin, a urmat studii de litere și filosofie la București. În 1913 a obținut doctoratul în filosofie la Sorbona, fiind prima româncă doctor în acest domeniu. Din 1922 a predat la Conservatorul Regal din București. Cursurile de estetică și istorie a teatrului au pus-o în legătură cu generații de viitori artiști, iar preocuparea pentru dramaturgie a rămas una dintre direcțiile constante ale activității sale.
A publicat Montaigne în 1936, Aspecte din teatrul contemporan în 1941 și Eschil în 1946. De la eseul filosofic la interpretarea tragediei, lectura sa urmărește legătura dintre idei, experiența umană și expresia artistică. Între 1925 și 1939 a participat la întâlnirile intelectuale de la Pontigny, la invitația lui Paul Desjardins, intrând într-un mediu european de dialog literar și filosofic.
Jurnalul și corespondența
La sugestia lui Roger Martin du Gard, a început să țină un Jurnal în 1929. Însemnările, continuate până în 1961, au apărut postum în 1997. În paginile lor se întâlnesc viața intimă, portretele unor personalități culturale și schimbările unei epoci. Pentru cititorul de astăzi, jurnalul constituie o cale directă de apropiere de sensibilitatea și gândirea autoarei.
Îndepărtată de la catedră în 1948, Alice Voinescu a fost arestată în 1951. După detenție, a avut domiciliu obligatoriu la Costești, revenind la București în 1954. A murit la 4 iunie 1961. Scrisorile trimise în acești ani completează însemnările personale: Scrisori către fiul și fiica mea au fost publicate în 1994, iar Scrisori din Costești în 2001. Jurnalul poate fi urmat de aceste volume sau de eseurile despre teatru, pentru a descoperi, alături de memorialistă, profesoara și cititoarea de dramaturgie.