Antonie de Suroj (1914–2003), cunoscut și ca Antonie Bloom, a fost un ierarh ortodox de origine rusă, medic și autor de cărți despre rugăciune și viața creștină. S-a născut la Lausanne și și-a petrecut o parte a copilăriei în Rusia și Persia. Familia sa s-a stabilit la Paris în 1923, orașul în care avea să își încheie studiile și să se formeze ca medic.
Medicul și ierarhul
A studiat științele naturii și medicina la Universitatea din Paris. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat ca medic în armata franceză, iar în perioada ocupației a participat la Rezistență. În 1943 a primit numele monahal Antonie. Experiența întâlnirii cu suferința și apropierea de oameni au rămas importante și în activitatea sa pastorală.
Hirotonit preot în 1948, a plecat în Marea Britanie. A slujit comunitatea ortodoxă din Londra, a devenit episcop în 1957 și mitropolit în 1966. A condus Episcopia de Suroj, legată de Biserica Ortodoxă Rusă din Marea Britanie și Irlanda, și a fost cunoscut pentru predicile, conferințele și convorbirile sale. A murit la Londra, la 4 august 2003.
Cărți despre rugăciune și întâlnirea cu celălalt
În centrul scrierilor sale se află rugăciunea ca relație vie cu Dumnezeu. Cărți precum Living Prayer, Meditations on a Theme și God and Man au adus această preocupare în atenția cititorilor de limbă engleză. Reflecția teologică este apropiată de întrebări concrete despre credință, libertate, singurătate și responsabilitatea față de aproapele.
În română, Viața și veșnicia reunește cincisprezece convorbiri despre moarte și suferință. Haos. Lege. Libertate deschide un alt traseu al întrebărilor sale spirituale. Aceste volume păstrează apropierea de dialog: cititorul este invitat să privească atent propria viață, timpul și relațiile cu ceilalți. Opera sa continuă să circule prin cărți, predici și traduceri îngrijite de fundația care îi păstrează arhiva.