B.P. Hasdeu, numele sub care este cunoscut Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838–1907), a fost un scriitor, filolog, istoric, folclorist și publicist român. Personalitatea sa enciclopedică a legat cercetarea documentelor și a limbii de literatură, polemică și reflecție. A fost ales membru titular al Academiei Române în 1877, într-o epocă de consolidare a instituțiilor culturale naționale.
Filologie, istorie și literatură
Numit la conducerea Arhivelor Statului în 1876, a urmărit clasificarea și publicarea documentelor istorice. În „Cuvente den bătrâni” a reunit și comentat texte vechi românești, iar proiectul „Etymologicum Magnum Romaniae” a deschis o cercetare amplă a cuvintelor și a istoriei lor. „Istoria critică a românilor” și „Ioan Vodă cel Cumplit” arată interesul său pentru trecut, în forme care merg de la analiza documentară la evocarea literară.
Drama „Răzvan și Vidra”, apărută în 1867, este unul dintre reperele teatrului istoric românesc. Ascensiunea lui Răzvan, împins de ambiția Vidrei, transformă istoria într-un conflict despre putere, iubire și limitele voinței. Proza și poezia lui Hasdeu adaugă ironie, pasiune și experiment formal acestei imagini de autor. Publicațiile pe care le-a condus, între care „Columna lui Traian”, au susținut circulația ideilor și a cercetărilor sale.
Familia și scrierile târzii
Moartea fiicei sale, Iulia Hasdeu, în 1888, i-a marcat profund ultimii ani. S-a îngrijit de publicarea operei ei și a păstrat corespondența familiei. „O corespondență pentru eternitate” apropie cititorul de relația dintre tată și fiică și de viața lor culturală. Castelul de la Câmpina, ridicat în memoria Iuliei, a devenit un loc al acestei amintiri și, ulterior, muzeu.
Preocupările spiritiste ale lui Hasdeu se regăsesc în „Sic cogito” și în documentele reunite în edițiile „Arhiva spiritistă”. Aceste scrieri aparțin istoriei ideilor și credințelor spiritiste și exprimă căutările autorului după pierderea fiicei. Ele oferă o perspectivă asupra unei laturi a personalității sale; teatrul, filologia și cercetarea istorică rămân alte căi esențiale de apropiere de opera hasdeeană.