Constantin Rădulescu-Motru (1868–1957) a fost filosof, psiholog, profesor și om politic român. Originar din Butoești, în Mehedinți, a urmat liceul la Craiova și studiile de drept și filosofie la București. Și-a continuat pregătirea în Franța și Germania, într-un mediu în care filosofia și cercetarea experimentală a vieții psihice se întâlneau tot mai strâns.
Filosofie și psihologie
Profesor la Universitatea din București, Rădulescu-Motru a contribuit la organizarea învățământului și cercetării filosofice și psihologice. În activitatea sa, întrebările despre persoană, cunoaștere și cultură nu au rămas separate de preocupările pentru educație și viața socială. A întemeiat Societatea de Studii Filosofice în 1910 și a susținut periodice prin care dezbaterea de specialitate putea ajunge la un public mai larg.
Lucrarea Personalismul energetic, publicată în 1927, reprezintă un reper al construcției sale filosofice. Alte titluri importante sunt Puterea sufletească, Timp și destin și Etnicul românesc. Aceste scrieri urmăresc relația dintre individualitate, energie, mediul social și formele culturii. Citite împreună, ele arată trecerea de la probleme ale psihologiei la întrebări despre istorie și organizarea comunității.
Cultura română și viața academică
În Psihologia poporului român, interesul autorului se îndreaptă către mentalități, deprinderi și raportul dintre individ și societate. Textul aparține istoriei ideilor despre identitatea colectivă și poate fi apropiat de celelalte eseuri culturale ale sale. Noțiunile și generalizările despre popoare exprimă vocabularul și dezbaterile epocii, ceea ce face utilă lectura lor în contextul intelectual în care au fost formulate.
Membru titular al Academiei Române din 1923, Rădulescu-Motru a fost președintele instituției între 1938 și 1941. Parcursul său a inclus atât munca universitară, cât și intervenția în dezbaterile publice. Îndepărtarea din Academie în 1948 a întrerupt această recunoaștere instituțională, drepturile fiindu-i restabilite postum în 1990. Pentru o primă apropiere, eseul despre psihologia colectivă oferă o lectură culturală mai concentrată; Personalismul energetic conduce spre dimensiunea sistematică a operei. Moștenirea sa rămâne legată de dezvoltarea filosofiei și psihologiei românești din prima jumătate a secolului XX.
