Frații Grimm: Jacob și Wilhelm
Frații Grimm sunt Jacob Grimm (1785–1863) și Wilhelm Grimm (1786–1859), doi filologi germani născuți la Hanau. Au studiat dreptul la Marburg și au devenit cercetători ai limbii și tradițiilor populare. Sunt cunoscuți în întreaga lume pentru basme, dar activitatea lor academică a influențat și istoria lingvisticii.
Basme pentru copii și familie: ediții diferite
Kinder- und Hausmärchen („Basme pentru copii și familie”) a apărut în două volume, în 1812 și 1815. Jacob și Wilhelm au adunat povești din relatări orale și surse scrise, pe care le-au editat și adaptat. În special Wilhelm a rescris pasaje din edițiile succesive, iar ultima ediție mare publicată în timpul vieții fraților datează din 1857. Nu au inventat toate intrigile din colecție; multe existau în variante folclorice.
Scufița Roșie, Cenușăreasa și Albă-ca-Zăpada
„Scufița Roșie”, „Cenușăreasa” și „Albă-ca-Zăpada” sunt câteva dintre cele mai răspândite povești. Variantele Grimm nu sunt identice cu cele ale lui Charles Perrault sau cu ecranizările Disney. Finalurile și episoadele diferă între tradiții, iar unele texte au fost ulterior adaptate pentru copii mici.
Hansel și Gretel, Rapunzel, Muzicanții din Bremen
„Hansel și Gretel” urmărește doi copii care înfruntă primejdii, „Rapunzel” vorbește despre captivitate și libertate, iar „Muzicanții din Bremen” despre animale care reușesc să coopereze. Basmele pot include episoade violente; vârsta recomandată depinde de versiune și traducere.
Dicționarul german și moștenirea academică
Din 1838, frații au lucrat la Deutsches Wörterbuch, un dicționar istoric monumental, finalizat mult după moartea lor. Jacob Grimm a contribuit la studiul evoluției limbilor germanice și la formularea regulilor privind schimbările sunetelor, cunoscute sub numele de „legea lui Grimm”.
De ce diferă textele vechi de edițiile moderne?
Între 1812 și 1857, frații Grimm au schimbat uneori personaje, dialoguri, motivații și încheieri. În „Rapunzel”, de exemplu, Wilhelm a eliminat sau a modificat pasaje nepotrivite sensibilității publicului de familie din secolul al XIX-lea. Alte basme au fost scoase sau adăugate în colecție. Compararea unei ediții timpurii cu una târzie explică de ce traducerile actuale pot părea diferite chiar dacă poartă același titlu. Pentru povești înrudite, merită consultate și versiunile lui Charles Perrault.
Cu ce ediție să începi?
O antologie precum „Cele mai frumoase povești” este potrivită pentru familiarizare. Pentru cercetare literară, caută o traducere integrală care precizează ediția germană folosită. Edițiile adaptate, antologiile și volumele ilustrate nu trebuie confundate cu opere complet diferite.
