Gheorghe Asachi (1788–1869) a fost scriitor, profesor, editor și organizator al vieții culturale din Moldova. Născut la Herța, a studiat la Lemberg și la Viena, apoi a petrecut câțiva ani la Roma. Formarea sa a cuprins științele, arta și literatura, domenii pe care le-a adus împreună în proiectele începute după revenirea la Iași, în 1812.
Învățământul în limba română și teatrul
În 1813, Asachi a organizat la Iași un curs în limba română pentru agrimensori, specialiști în măsurarea terenurilor. A predat matematica și arhitectura și a contribuit la dezvoltarea unui vocabular românesc pentru discipline tehnice. Mai târziu s-a numărat printre promotorii Academiei Mihăilene, înființată în 1835.
În anul următor a contribuit la întemeierea Conservatorului Filarmonic-Dramatic. Școala, scena și tiparul au fost pentru Asachi mijloace de a lărgi accesul la cultură în limba română. În paralel cu munca instituțională, a scris piese istorice, pe care le-a construit în jurul unor personaje și întâmplări din trecutul Moldovei.
Albina românească și presa din Moldova
În 1829 a întemeiat Albina românească, publicație politică și literară la Iași. În jurul ei au apărut inițiative ca Alăuta românească, care au făcut loc textelor literare. Asachi a publicat și calendare și periodice pentru cititori diferiți, de la cei interesați de actualitate la cei care căutau poezie sau lecturi de învățătură.
Fabule, poezie și nuvele istorice
În perioada petrecută la Roma, apropierea de Bianca Milesi a inspirat ciclul de poezii cunoscut ca Leucaidele. Pe alt registru, Fabule ilustrează interesul pentru povestirea scurtă, în care întâmplarea și învățătura se află aproape una de alta. Petru Rareș este o dramă istorică, iar în Nuvele istorice a României Asachi a adus trecutul în proză.
O ediție de Opere permite apropierea de aceste genuri în paralel. Fabulele sunt un punct de pornire pentru lectura literară, iar periodicele din secolul al XIX-lea arată cum înțelegea Asachi rostul unei publicații în limba română.
