Ignatie Briancianinov (1807–1867) a fost un episcop și scriitor duhovnicesc rus, cunoscut pentru lucrările sale despre rugăciune și viața ascetică. Născut cu numele Dimitrie într-o familie nobiliară din provincia Vologda, a devenit una dintre vocile importante ale spiritualității ortodoxe ruse din secolul al XIX-lea. Scrierile sale se adresează atât monahilor, cât și mirenilor interesați de viața creștină.
De la școala militară la monahism
A urmat școala de inginerie militară din Sankt Petersburg și a început o carieră de ofițer. A renunțat însă la această cale pentru viața monahală, trecând prin mai multe mănăstiri și apropiindu-se de tradiția de îndrumare duhovnicească a stareților ruși. În 1834 a devenit stareț al Mănăstirii Sfântul Serghie, din apropierea Petersburgului, unde a desfășurat o îndelungată activitate de organizare și povățuire.
În 1857 a fost hirotonit episcop de Stavropol și al Caucazului. După retragerea din slujirea episcopală, în 1861, s-a dedicat mai mult scrisului și vieții de mănăstire. A murit în 1867, iar Biserica Ortodoxă Rusă l-a canonizat în 1988. În tradiția ortodoxă este cinstit ca sfânt ierarh și îndrumător al rugăciunii.
Rugăciune și discernământ
În centrul operei se află rugăciunea lui Iisus, pocăința și discernământul duhovnicesc. Autorul leagă practica rugăciunii de citirea Scripturii și a Părinților Bisericii, de atenția față de gânduri și de smerenie. Experiența monahală se întâlnește astfel cu preocuparea de a oferi îndrumări pentru viața de fiecare zi, într-un limbaj al îndemnului și al reflecției.
Cuvânt despre moarte abordează sfârșitul vieții și destinul sufletului din perspectiva învățăturii ortodoxe. În Despre vedenii, duhuri și minuni, interesul pentru lumea spirituală este însoțit de atenția acordată deosebirii experiențelor și amăgirii de sine. Aceste cărți aparțin literaturii de formare duhovnicească și pot fi citite în legătură cu tradiția patristică din care se hrănesc.