Irina Mavrodin (1929–2012) a fost poetă, eseistă și traducătoare. S-a născut la Oradea și a studiat limba și literatura franceză. Pentru mai multe generații de cititori români, numele ei se leagă de traducerea lui Marcel Proust. A publicat în paralel poezie și cărți despre felul în care se naște o operă literară.
Marcel Proust în limba română
Traducerea ciclului În căutarea timpului pierdut a pus în română frazele ample ale lui Proust, în care amintirea se formează pe măsură ce naratorul revine asupra unei senzații sau a unei întâmplări. Mavrodin a tradus și din Gustave Flaubert, Albert Camus și Marguerite Yourcenar. În 1992 a primit în Franța distincția de cavaler al Ordinului Artelor și Literelor.
Poezie și reflecție asupra scrisului
Prima sa carte de versuri, Poeme, a apărut în 1970, urmată de Reci limpezi cuvinte (1971) și Copac înflorit (1978). Poezia ei lasă loc tăcerilor și schimbărilor fine de perspectivă, așa cum se poate vedea și în volumele mai târzii, printre care Vocile (1998). Începutul este un alt titlu al autoarei.
În Mâna care scrie. Spre o poetică a hazardului (1994), Mavrodin se întreabă ce se întâmplă între intenția de a scrie și descoperirile pe care le face scriitorul în timpul lucrului. A explorat aceste idei și în Poietică și poetică (1998). Pentru cititorii interesați de traducere, eseurile ei oferă un vocabular pentru a vorbi despre ritm, alegeri și relația dintre două limbi.
