Nestor Urechia (1866–1931) a fost prozator, publicist și inginer român, cunoscut pentru scrierile despre natură, munte și lumea copilăriei. În cărțile sale, curiozitatea observatorului se întâlnește cu plăcerea povestirii. Peisajul Bucegilor, micile viețuitoare și călătoria pe drumurile țării devin subiecte literare, capabile să trezească atât imaginația, cât și dorința de a privi mai atent lumea.
Inginerul și călătorul
Născut la București într-o familie de intelectuali, a urmat studii de inginerie în România și în Franța. A fost student la École Polytechnique și la École nationale des ponts et chaussées din Paris. După întoarcerea în țară, a predat la Școala de Poduri și Șosele din București și a lucrat în administrația lucrărilor publice.
Între 1898 și 1916 s-a ocupat de întreținerea drumului național Câmpina–Predeal, stabilindu-se la Bușteni. Apropierea zilnică de munte a însoțit o perioadă bogată în articole, ghiduri și cărți. Ulterior a fost director în Ministerul Lucrărilor Publice, între 1917 și 1920, și a condus școala pentru directorii de lucrări publice până în 1929. A murit la București, la 9 aprilie 1931.
Povești, natură și literatură pentru copii
A debutat în revista Literatorul în 1882, cu povestirea Moartea lui P. Volumul Zânele din Valea Cerbului, publicat în 1904, îmbină povestea cu spațiul recognoscibil al muntelui. Lumea fantastică se așază lângă nume de locuri și peisaje, iar cititorul este invitat să descopere o natură în care observația și închipuirea își răspund.
Gâze, apărută în 1908, aduce în centrul atenției universul insectelor. Cartea continuă interesul autorului pentru explicarea lumii vii prin mijloace apropiate de literatură. Alături de poveștile montane, această direcție face din Urechia un autor potrivit pentru cititorii tineri care caută istorii în care aventura și cunoașterea se întâlnesc.
Scrierile despre drum și munte
Bibliografia sa include Conferințe (1901), Un proiect de geografie socială a României (1902), Dans les Carpathes roumaines (1906), În Bucegi (1907), Drumurile noastre (1911) și Drumul Brașovului (1913). Ghidurile și însemnările de călătorie completează proza pentru copii, conturând un scriitor pentru care drumul era deopotrivă experiență practică și prilej de descoperire.