Nicolae Densușianu (1846–1911) a fost un jurist, istoric și folclorist român, membru corespondent al Academiei Române din 1880. Activitatea sa cuprinde cercetare în arhive, publicarea de documente și studii asupra istoriei românilor. Scrierile despre răscoala lui Horea și despre istoria militară se află alături de preocupările sale pentru tradiții și originile îndepărtate ale culturii românești.
Studii și cercetare documentară
S-a născut la 18 aprilie 1846, la Densuș, în Țara Hațegului, și a studiat dreptul la Sibiu. Stabilit ulterior la București, a devenit bibliotecar-arhivar la Academia Română în 1878. Cercetările sale în arhive și biblioteci din Transilvania și Ungaria au urmărit documente despre trecutul românilor și despre mișcarea condusă de Horea, Cloșca și Crișan.
A lucrat și în cadrul Marelui Stat Major, fiind director al Bibliotecii Militare între 1884 și 1911. Interesul pentru izvoare și pentru organizarea memoriei istorice a susținut această activitate. A murit la București, la 24 martie 1911.
Lucrări și locul lor în istoria ideilor
Revoluțiunea lui Horia în Transilvania și Ungaria, 1784–1785, apărută în 1884, valorifică cercetarea documentară asupra răscoalei. Titlul păstrează forma istorică „Horia”. Istoria militară a poporului român continuă interesul pentru trecutul politic și militar.
Dacia preistorică, publicată postum în 1913, a avut un parcurs diferit: teoriile sale despre un presupus imperiu pelasgic sunt construcții speculative, criticate de istoricii școlii critice. Cartea se citește în contextul istoriei ideilor și al mitologiilor identitare, fără a confunda ipotezele ei cu rezultate istorice demonstrate. Această distincție ajută la înțelegerea diversității și a limitelor operei lui Densușianu.
