Păstorel Teodoreanu (1894–1964), pe numele său Alexandru Osvald Teodoreanu, a fost scriitor, poet, epigramist și publicist român. Umorul, replica scurtă și plăcerea conversației îi definesc scrisul, alături de interesul pentru cultura mesei și pentru vin.
Literatura și arta conversației
S-a născut la Dorohoi, la 30 iulie 1894, într-o familie de avocați. Fratele său mai mic a fost romancierul Ionel Teodoreanu. A studiat dreptul la Iași și a trecut prin magistratură, dar literatura și publicistica au devenit direcțiile durabile ale activității sale.
Epigrama valorifică la Păstorel economia expresiei și surpriza finală. Poezia și proza umoristică se întâlnesc cu o cultură a oralității: anecdota, portretul și observația de moravuri păstrează ritmul conversației. Satira sa este legată de oameni, gesturi și împrejurări ale vieții literare și sociale.
De re culinaria și cultura gastronomică
De re culinaria apropie scrisul gastronomic de literatură. Mâncarea și vinul devin prilejuri pentru evocare, umor și reflecție asupra gustului. Cartea poate fi citită atât pentru interesul culinar, cât și pentru personalitatea unui autor care acordă atenție felului în care se vorbește și se povestește despre masă.
Interesul lui Păstorel pentru vin a inclus degustarea și descrierea calităților sale. Societatea Română a Horticultorilor îi păstrează memoria între personalitățile apropiate de această cultură. Paginile culinare oferă un început accesibil al lecturii, în timp ce epigramele pun în lumină rapiditatea și precizia umorului. Cele două laturi se completează prin plăcerea limbajului și prin transformarea experienței cotidiene în literatură.