Petru Maior – istoricul și filologul Școlii Ardelene
Petru Maior (circa 1760–1821) a fost istoric, filolog, teolog și profesor român, un reprezentant important al Școlii Ardelene. Prin cărțile sale a susținut educația și drepturile românilor din Transilvania și a contribuit la modernizarea studiilor de limbă și istorie. Opera sa este legată de Iluminism, când cunoașterea trecutului și cultivarea limbii erau privite ca mijloace de afirmare culturală.
Copilărie, studii și activitate publică
Anul și locul exact al nașterii sunt încă discutate: biografii au propus anii 1756, 1760 sau 1761, iar Târgu Mureș și Căpușu de Câmpie apar în relatarea copilăriei sale. A studiat la Târgu Mureș și Blaj, apoi teologia la Roma și dreptul la Viena. Revenit în Transilvania, a devenit profesor la Blaj și apoi preot greco-catolic și protopop în zona Reghinului.
În 1809 s-a mutat la Buda, unde a lucrat ca revizor și corector al cărților în limba română tipărite la universitate. Această funcție l-a ținut aproape de lumea tiparului și i-a oferit cadrul în care a publicat principalele lucrări ale maturității.
„Istoria pentru începutul românilor în Dachia”
Apărută la Buda în 1812, cartea este cea mai cunoscută lucrare istorică a lui Petru Maior. Autorul a cercetat originea românilor și caracterul latin al limbii, folosind argumente și texte cunoscute în epocă. Miza nu era numai academică: dezbaterile despre vechime și identitate erau strâns legate de cererile pentru recunoașterea drepturilor românilor transilvăneni.
Unele dintre teoriile sale au fost ulterior corectate de cercetarea istorică. De aceea, volumul merită citit în contextul ideilor iluministe, nu ca o sinteză a cunoștințelor istorice actuale. Ediția din 1812 include și studii despre limba și literatura română veche.
Ortografie, Lexiconul de la Buda și scrierile religioase
Maior s-a preocupat de originea limbii române și de felul în care aceasta trebuie scrisă. Ortographia româna sive latino-valachica și Dialog pentru începutul limbii române între nepot și unchi, publicate în 1819, urmăresc aceste teme. A contribuit la pregătirea Lexiconului de la Buda, apărut postum în 1825, lucrare colectivă de mare importanță pentru istoria lexicografiei.
Ca teolog, a redactat Procanonul, tipărit abia în 1894, și cărți de predici, între care Propovedanii și Didahii. Aceste texte arată interesul său pentru educația comunității, nu doar pentru polemici istorice.
Rolul în Școala Ardeleană
Alături de Samuil Micu și Gheorghe Șincai, Maior a folosit istoria și filologia pentru a argumenta emanciparea românilor. O perspectivă complementară asupra culturii iluministe oferă Ion Budai-Deleanu, cunoscut și pentru epopeea satirică Țiganiada.
Cu ce carte să începi?
Pentru istoria ideilor, începe cu o ediție adnotată din Istoria pentru începutul românilor în Dachia. Pentru pasionații de limbă, studiile de ortografie și Dialogul oferă o imagine a modului în care se forma filologia românească. Explicațiile editorilor moderni sunt esențiale pentru interpretarea ipotezelor și a vocabularului epocii.
