Shirley Hughes – poveștile cu Alfie și tandrețea copilăriei
Shirley Hughes (16 iulie 1927 – 25 februarie 2022) a fost o scriitoare și ilustratoare britanică, considerată una dintre cele mai importante creatoare de cărți ilustrate pentru copii. S-a născut la West Kirby, în apropiere de Liverpool, și a studiat desenul la Liverpool și Oxford. A ilustrat cărțile altor autori înainte de a-și publica propriile povești, iar în 1960 a debutat ca autoare și ilustratoare cu Lucy and Tom's Day.
Personajele sale sunt copii obișnuiți, surprinși în momente simple: o plimbare, o vizită, o mică ceartă sau o jucărie pierdută. Desenele sunt pline de detalii recognoscibile, iar textele îi ajută pe cei mici să exploreze emoțiile fără explicații moralizatoare.
Alfie și familia lui
Seria despre Alfie a început în 1981 cu Alfie Gets in First și urmărește experiențele unui băiețel, ale surorii sale Annie Rose și ale familiei lor. Fiecare volum poate fi citit separat, deoarece prezintă o situație de zi cu zi.
În catalogul Booknation se găsesc Alfie și mama și Alfie și tata, povești despre relațiile de familie. Lumea lui Alfie reunește aventuri și scene familiare, iar Vacanța lui Alfie urmărește schimbarea ritmului obișnuit al vieții.
Prietenie și cărți premiate
Alfie și prietenul lui cel mai bun poate deschide discuții despre apropierea dintre copii și despre gesturile de bunătate.
O carte reprezentativă a autoarei este Dogger (1977), despre un băiețel care își pierde jucăria preferată. Pentru acest volum, Hughes a primit Medalia Kate Greenaway în 1977, iar pentru Ella's Big Chance, în 2003, a câștigat-o din nou. Distincțiile reflectă importanța ilustrației ca parte integrantă a narațiunii.
Literatură pentru diferite vârste
Hughes a realizat și cărți pentru copii mai mari, inclusiv romanele despre perioada celui de-al Doilea Război Mondial Hero on a Bicycle și Whistling in the Dark. A primit un premiu BookTrust pentru întreaga carieră.
Pentru preșcolari, volumele cu Alfie sunt o alegere naturală. Merită citite cu timp acordat imaginilor, deoarece expresiile și detaliile decorului spun adesea la fel de mult ca textul.
