Ștefan Mitroi – romane, poezie și memoria satului
Ștefan Mitroi (n. 5 mai 1956, Siliștea, comuna Vitănești, Teleorman) este prozator, poet, dramaturg și jurnalist român. Absolvent al Facultății de Drept din Iași, a devenit cunoscut prin literatura în care copilăria, satul și legăturile de familie sunt privite prin memorie, umor și reflecție asupra trecerii timpului. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar unele dintre cărțile sale au fost traduse în franceză, spaniolă, portugheză și bulgară.
Debutul și romanele despre destin
Între volumele timpurii se află Bolnav de înserare (1992), Ce iei cu tine în mormânt (1996), Buzunare cu grâu (2001) și romanul Cădere în cer (2003). Aceste titluri ilustrează trecerea sa între poezie și proză, cu o voce interesată de lumea rurală și de amintirile personale. În Dulce ca pelinul (2008), o poveste cu personaje și situații marcate de pierdere se transformă într-o reflecție despre rădăcini și apartenență. Cartea a primit Premiul Academiei Române în 2010.
„Atunci când era mereu duminică”
Romanul Atunci când era mereu duminică (2017) revine la copilărie și la timpul retrăit prin povești. În acest univers, oamenii, tradițiile și gesturile obișnuite capătă semnificații care depășesc întâmplările concrete. Cartea poate fi descoperită și prin recenzia publicată de Booknation. Mitroi folosește adesea imagini poetice în proză, însă romanele sale nu trebuie confundate cu volumele de versuri.
Povestiri și poezie în anii 2020
În Poveștile cerului, poveștile pământului (2021), distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor în 2022, autorul continuă explorarea legăturilor dintre viața de fiecare zi și imaginar. A publicat apoi Pisica surdomută și alte unsprezece povestiri (2023), romanul Ziua înmormântării lui Gheorghe (2024) și Noi povești ale cerului și pământului (2025). În poezie, Pregătiri de înviere (2020) și Memoria fumului (2024) dezvoltă imagini despre moarte, timp și continuitate.
„Om de pământ” (2026)
Volumul de poezie Om de pământ a apărut la Editura Junimea în 2026, cu ilustrații de Mircia Dumitrescu. Textele aduc împreună imagini ale satului, cerului, familiei și fragilității omului. Este o apariție nouă, diferită de reeditările cărților anterioare. Pentru cititorul interesat de evoluția autorului, poate fi pusă în dialog cu Bolnav de înserare, unul dintre volumele sale timpurii.
Cu ce carte să începi?
Pentru proză, începe cu Dulce ca pelinul ori Atunci când era mereu duminică. Dacă preferi poveștile scurte, alege Poveștile cerului, poveștile pământului; pentru versuri recente, Om de pământ. Bibliografia sa include genuri diferite, iar volumele trebuie citite ca lucrări separate, nu ca o serie numerotată.