Vasile Voiculescu – poetul, medicul și prozatorul fantasticului
Vasile Voiculescu (27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău – 26 aprilie 1963, București) a fost medic, poet, prozator și dramaturg, una dintre vocile importante ale literaturii române din secolul XX. În opera sa se întâlnesc credința, dragostea, natura și întrebările despre misterul existenței. Deși și-a început cariera cu versuri apropiate de tradiționalism, scrierile de maturitate arată o imaginație neobișnuită și un interes profund pentru lumea interioară a omului.
De la medicină la literatură
Voiculescu a studiat medicina la București și a profesat în comunități rurale, inclusiv ca medic militar în timpul Primului Război Mondial. Contactul cu oamenii și cu tradițiile locale avea să alimenteze decorurile și personajele prozei sale. A debutat editorial cu Poezii (1916), urmate de Din țara zimbrului (1918) și Pârga (1921). În Poeme cu îngeri (1927), dimensiunea spirituală devine mai pregnantă, iar volumele Destin (1933) și Urcuș (1937) continuă explorarea neliniștii și speranței.
A avut și o activitate radiofonică, contribuind la programe culturale și de educație medicală. În anii de după război, a participat la întâlnirile grupului spiritual și intelectual cunoscut drept „Rugul Aprins”, de la Mănăstirea Antim din București.
„Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare”
Unul dintre vârfurile poeziei sale este ciclul Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu, compus în anii 1954–1958 și publicat postum, în 1964. Titlul este un joc literar: sonetele nu sunt traduceri ale unor texte necunoscute ale lui Shakespeare, ci creații originale ale poetului român, construite ca un dialog peste secole cu tradiția poeziei de dragoste. Intensitatea sentimentelor, vocabularul atent ales și imaginile spirituale fac din ele o lectură aparte.
„Lostrița”, „Capul de zimbru” și „Zahei orbul”
În proza fantastică, Voiculescu transformă credințe populare și experiențe-limită în povestiri cu atmosferă tulburătoare. Lostrița explorează fascinația pentru o apariție misterioasă, iar Capul de zimbru îmbină suspansul cu observația psihologică. Romanul Zahei orbul, publicat postum, urmărește drumul unui om confruntat cu pierderea vederii și cu nevoia de a regăsi sensul propriei vieți. Volume precum Capul de zimbru și Ultimul berevoi au apărut după moartea scriitorului.
Detenția politică și posteritatea
În august 1958 a fost arestat în procesul grupului „Rugul Aprins” și a trecut prin închisorile comuniste de la Jilava și Aiud. Eliberat în 1962, a murit în anul următor. O parte importantă a operei sale a ajuns la cititori abia postum. Pentru început, alege sonetele dacă iubești poezia de dragoste, Lostrița pentru proza fantastică sau Zahei orbul pentru un roman cu profunzime existențială. În literatura fantasticului românesc, merită comparat și cu Mircea Eliade.
