Virgil Diaconu și revistele de la Pitești
Virgil Diaconu este poet, critic literar și publicist. La Pitești, activitatea lui s-a împărțit între scrisul propriu și construirea unor locuri în care să apară și textele altora. A fondat în 1981 revista samizdat RA, urmată în 1990 de Solstițiu. În 1997 a inițiat Săgetătorul, supliment al cotidianului Argeșul, iar în 2003 a înființat Cafeneaua literară la Centrul Cultural Pitești. Succesiunea acestor proiecte leagă un început în publicațiile cu circulație restrânsă de activitatea editorială de după 1989.
Poezia și dialogul cu cititorul
În cărți precum Mahalaua îngerilor și Prințesa cu fluture, apropierea dintre cuvinte care trimit la lumi foarte diferite anunță o poezie deschisă fanteziei. Titlurile sugerează o tensiune între cotidian și imaginar care merită urmărită și în Secol. Pentru o întâlnire cu registrul ironic al scrisului său, cititorul poate începe cu Scrisori din Absurdistan. Titlul trimite la un ținut imaginar, suficient de familiar pentru a provoca întrebări despre lumea contemporană.
Diaconu a publicat și în traducere. Volumul de poeme Eros and Leprocracy a apărut la Paris, în limba engleză, în 2017. În proiectele sale de revistă și în antologii a acordat loc atât creației literare, cât și discuției despre cum se citește o poezie.
Critică literară și lectură
Întrebarea despre rostul și transformările poeziei trece în prim-plan în Destinul poeziei moderne. Acest volum poate fi citit după unul dintre volumele de versuri, pentru a vedea cum se întâlnesc practica poetului și reflecția criticului. Bibliografia sa include și anchete literare, o carte de filosofie și volume de exegeză biblică. Diversitatea aceasta își găsește un corespondent în revista care a devenit proiectul său editorial cel mai cunoscut.