1000 de superlative și curiozități de cultură generală Lucrarea de față își propune să extindă și să aprofundeze studiul numelor de locuri, o categorie lexicală mai puțin avută în vedere de lingviști. Disciplina care se ocupă de cercetarea numelor de locuri, toponimia, parte a onomasticii (lingvistica numelor proprii), este o ramură mai nouă a lingvisticii și se află situată la granița cu alte științe, în primul rând cu geografia, istoria și sociologia. Poate și de aceea, unele aspecte ale nașterii, evoluției și funcționarii numelor de locuri nu au fost observate și luate în studiu mai devreme. Extinderea studiului se referă la abordarea unor categorii de nume de locuri aflate în spații apropiate, dar mai ales îndepărtate, de teritoriul românesc și foarte importante atât lingvistic, cât și geografic, istoric, sociocultural etc. Aprofundarea cercetării vizează analiza mecanismelor lingvistice, sociogeografice, istorice, economice, comerciale, culturale care detașează aceste nume, devenite superlative în sens larg, de masă de toponime uzitată în spațiile comunităților locale sau zonale în care s-au născut și se află localizate. Aceste superlative au fost nume obișnuite, dar au dobândit renume, iar altele re-nume, trecând în alte categorii lexicale.
