11 piano shorts for encore for the advance student and professional player
Prin 11 Piano Shorts for Encore, Attila Weinberger reuseste performanta de a armoniza o multitudine de voci expresive intr-un tot unitar coerent si fermecator. Fiecare miniatura aduce ceva nou - o idee, o atmosfera, un suras sau o lacrima - insa, impreuna, ele poarta amprenta inconfundabila a autorului. Limbajul compozitional se remarca prin originalitate si eclectism controlat: se regasesc influente folclorice evreiesti (in Klezmik Lament, o bijuterie de nostalgie tensiune nascuta din klezmer), accente de jazz si blues sugerate in ritmurile si armoniile non-conformiste, aluzii stilistice clasice (valsul diafan din Morbidezza sau lied-ul liber din Cervantes Unwritten), dar si experiment sonor contemporan. Cu o imaginatie debordanta, Weinberger trece de la dramatism la umor cu o naturalete dezarmanta, invitand interpretul sa devina partener creativ in acest joc al contrastelor.
Dincolo de varietatea lor, piesele impartasesc o sinceritate si o caldura comunicativa ce tradeaza sufletul generos al compozitorului. In fiecare pagina se simte respectul lui Weinberger fata de arta pianistica si dorinta de a oferi publicului momente memorabile: de la catharsis-ul interior al unei rugaciuni (Kaddish) la clin d\'ceil-ul spiritual si plin de haz al unui "curcan trufas" (Le Fier Dindon). Acest volum se constituie astfel nu doar intr-un set de piese de bis ingenios alese, ci si intr-un portret muzical al lui Attila Weinberger - un artist aflat la confluenta dintre lumi sonore, care a gasit puntea de legatura intre ele si o impartaseste cu generozitate. 11 Piano Shorts for Encore este, fara indoiala, o contributie valoroasa si inspirata la repertoriul pianistic contemporan, un demers editorial ce va incanta atat studentii avansati, cat si pianistii profesionisti in cautare de piese scurte, expresive si pline de semnificatie.
Fie ca sunt ascultate ca bis-uri fermecatoare sau ca miniaturi de sine statatoare, aceste lucrari poarta in ele magia momentului de dupa aplauze - acel moment in care artistul si publicul, eliberati de conventii, pot comunica direct, dincolo de cuvinte, prin emotie pura. Weinberger ni le ofera "cu smerenie bucurie", iar noi le primim ca pe niste confesiuni muzicale intime, menite sa ramana mult timp in inimile celor ce stiu sa asculte.
