Conștient de riscul ca demersul de istorie orală să aducă în atenție informații mai degrabă cu valoare anecdotică decât utile analitic, Matei Gheboianu a urmărit prin întrebările sale să obțină răspunsuri relevante atât pentru politica de conținut a publicațiilor studiate, cât și pentru dimensiunea economică a funcționării acestor publicații și pentru evidențierea mutațiilor de mentalități și din activitatea concretă a redacțiilor. În fine, dar nu în cele din urmă, el a realizat o analiză de conținut a publicațiilor selectate pentru studiile de caz – „Adevărul”, „România liberă”, „Expres”, „Academia Cațavencu”, „Dreptatea”, „Prahova”, „Gazeta sporturilor” și „Evenimentul zilei” - alegând în mod judicios săptămâni tipice, la intervale de 6 luni, care i-au îngăduit măsurarea riguroasă a unora dintre mutațiile înregistrate de aceste publicații. Pe această bază informațională și analitica solidă, lucrarea aduce cunoștințe noi cu privire la modul de compunere a redacțiilor și la procesul de privatizare a organelor de presă, precum și în legătură cu modul în care publicațiile studiate au reflectat preocupările societății românești din primii ani ai tranziției post-comuniste. Pe de altă parte, datorită modului inteligent în care echilibrează demersul analitic cu prezentarea concretului istoric bazat pe informația obținută din interviurile structurate cu personalități care au avut un rol definitor în constituirea presei libere din România post-comunistă, cartea lui Matei Gheboianu se citește pe nerăsuflate și stimulează curiozitatea pentru lecturi ulterioare. Ea este astfel în același timp certificatul de maturitate profesională a unui tânăr istoric în afirmare, cât și o mostră a felului în care un demers inteligent de istorie recentă îmbogățește cunoașterea și deschide mintea spre o mai bună înțelegere a trecutului și a prezentului. Prof. dr. Bogdan Murgescu
