Viata si activitatea celebrului violoncelist si pedagog francez Jean-Louis Duport (4 octombrie 1749 - 7 noiembrie 1819, Paris), coincide cu perioada afirm\'arii violoncelului ca instrument solistic. Aceasta afirmare a urmat inlocuirii violei da gamba cu violoncelul in ansamblul orchestral, care isi pastreaza inca un timp suprematia ca instrument al solistului virtuoz. De aceea, la inceputul "carierei" sale solistice, violoncelul ramane inca, in ceea ce priveste maniera de a-Imanui, tributar tehnicii vechii viole, cu unele influente ale viorii.
In lucrarile sale didactice principale - Essai surla doigM du vkloncelle et la conduite de archet si 21 Etudes - Duport elibereaza tehnica violoncelului de influentele violei da gamba si ale viorii, creand o digitatie conforma cu mensura instrumentului si cu caracteristicile structurii anatomice a mainii, deschizand astfel in fata violoncelistilor calea spre virtuozitate.
Cele 21 de Studii constituie lucrarea de baza pentru formarea unei tehnici solide, fara elemente de virtuozitate in acceptiunea contemporana a termenului. Ele sunt absolut necesare fiecarui tanar violoncelist. Intercalate intre caietele al III-lea si al IV-lea de Dotzauer, Studiile lui Duport contribuie la formarea unui bun dtache (mai ales in partea superioara a arcusului), fortifica miscarile de articulatie ale degetelor maini stangi, contribuie in cel mai inalt grad, la realizarea puritatii in intonatie si dezvolta tehnica dublelor coarde.
Din cele 21 de Studii numai 18 sunt scrise de Jean-Louis Duport. Doua nr. 11 si 12 sunt compuse de catre fratele sau mai vhstnic Jean-Pierre Duport (1741-1818), care i-a fost si profesor, iar nr. 8 de Intemeietorul scolii violoncelistice franceze, Martin Berteau (1700-1756). Acesta este si primul studiu scris pentru violoncel pe care il cunoastem. - Prof. George Iarosevici
