7 zile

    Jess e o adolescentă pe care colegele o hărțuiesc fiindcă e „grasă” și „se îmbracă nasol”. Dar Jess are altele pe cap: ea și sora ei mai mică sunt crescute de o mamă singură și mult prea prost plătită ca să le poată asigura fetelor tot ce au nevoie. Kez este în grupul celor mai frumoase și mai populare fete din liceu. Nimeni nu știe însă că tatăl ei violent, iar mama ei acceptă abuzurile fără să protesteze. Jess a fost mereu o victimă, iar Kez nu suportă oamenii care-și plâng de milă. Cele două eroine au însă în comun mai multe decât își dau seama.     Un roman dureros de sincer, despre problemele adolescenților de azi, ipocrizie, bullying și suferință, nominalizat la CILIP Carnegie Medal în 2016.     Fragment din romanul "7 Zile" de Eve Ainsworth:     “Schimbatul în echipament e partea cea mail nasoală. Am încercat în toate felurile, și încet, pe îndelete, și repede, din două mișcări. Ambele metode au dezavantajele lor. Dacă mă schimb încet, pot să controlez ce se întâmplă. Mă asigur că am suncile permanent acoperite de haine, camuflând defectele - dar asta înseamnă și că termin ultima de schimbat. Și asta le dă ocazia să stea toate cu ochii pe mine și să se hlizească. Dacă mă mișc repede, înseamnă că pot să termin prima, dar am mai puțin control asupra situației și există mereu riscul ca ele să-mi vadă burta sau celulită de pe coapse.     Azi am ales să mă schimb rapid și, desigur, au avut ce vedea.     - Mamă, ce burtă ai! Jur că e din ce în ce mai mare.     Kez stă chiar în fața mea. S-a schimbat deja pe jumătate și stă în sorț și sutien. De parcă ar vrea să-mi facă în ciuda cu silueta ei de invidiat. Nu pot să nu mă holbez la abdomenul ei; e atât de ferm și de roz, ca și cum ar fi de plastic.     - La ce te uiți?     Se apropie de mine, împăunându-se. Arătă cu degetul spre ea însăși.     - Doamne, Jess, tragi cu ochiul la sânii mei?     - Nu... Eu...     Obrajii îmi ard. E clar că le-a atras tuturor atenția, s-a lăsat liniștea în vestiar. Mă rog să se întoarcă domnișoara Gregory mai repede. Ne supraveghează aproape întotdeauna, dar a ieșit acum câteva minute să se uite după altă elevă.     - Ba te uitai! Te-am văzut. Deci nu numai că ești o ciudată grasă, mai ești și lesbi?     Îmi zâmbește dulce.     - Na, cred că trebuie să-ți fie greu. Nu e ca și cum s-ar uita vreodată un băiat la tine.     Îi întorc spatele. Scotocesc după bluza în rucsac. Nu vreau decât să mă acopăr. Simt, la propriu, că greutatea slăninei mă trage în jos. Tot corpul îmi e rece și încordat.”