Povești de amor, cu care sper să ajung și la alt public decît cel cu care sînt obișnuit. Și el cu mine. Sper să fi făcut o selecție bună. (Autorul) Din cuprins: Despre singurătate și îngeri; Femeia cu o mie de amanți; Melissa, nume de virus; Pucioasă, într-un colț de iarnă; Pasaj de trecere; Full contact; Full contact 2. Nabokov; Microtext; ... și viața fără de moarte; Șapte zile din moartea lui Iris Michael Hăulica s-a născut la 1 februarie 1955. în 1978 a absolvit Facultatea de Matematică, Secția Informatică, a Universității Transilvania din Brașov și, după 25 de ani de activitate ca prograniator, a renunțat la informatică și s-a dedicat în întregime literaturii. în prezent este redactor la Editura Paladin (în cadrul Grupului Editorial Art), coordonator al colecțiilor de SF și fantasy, și redactor-șef al revistelor Argos și Galileo. Scrierile i-au fost traduse în limbile engleză, maghiară, croată, daneză, bulgară, franceză, cehă, japoneză, portugheză. Fragment: “Mirosul părului. O primă poartă spre ea. Cum miroase părul unei fete de 17 ani? Cum să miroasă? Ca un poem de dragoste. O fi citit 9 1/2 elegii? „Se-ncercănau copacii-n preajma ta Pădurea luă foc de dogoarea răsuflărilor noastre Marea era departe, tocmai la capătul zborului" Dansăm. Între brațele mele, ea. În fața mea, ea. Băgată în mine, înfiptă în mine, cu sînii ei în mine, ea. Și cămașa. Și locul acela dintre gît și cămașa. Pe-acolo întru. Pe-acolo îi chem mirosul la mine. Vino... Vino. Și mirosul ei se-adună de pe umeri, subțire, ca zorii de zi, se-adună de pe piept, pieptul ei tînăr, cu pielea albă, catifelată, ca laptele, ca laptele, cum altfel să fie pielea de pe pieptul ei? Că laptele de dulce și albă, albă... De pe brațe se adună mirosul ei ars de soare, mîngîiat de vînt, de pe pîntece mirosul cel plin, matur, de femeie, mirosul ce-ți intră parcă în buzunare și mereu te-arunci cu mîinile în el, îți rămîne pe degete, ți-l întinzi pe piept, pe față, pe buze, rămîi cu el acolo și parcă toate cuvintele pe care le spui lasă-n jurul tău o urmă a trecerii ei. Mirosul sexului și-al părului pe care-l simți, cum să nu-l simți, orice bărbat îl simte, mirosul coapselor puternice, miros ce vine ca o invitație. De ce mă uit la fața asta și-i simt mirosul de femeie? Dansăm. Înnebunit de mirosul ei, sfîșiat de el, obosit, mă las să-i cad prin ochi adînc, adînc, în marea amintirilor. Plonjez.”
