A fost odata ca niciodata

Povestile Andreei nu sunt dintre cele care presara gheata pe inimi. Dimpotriva, ele vin ca sa randuiasca un pic de dreptate in lumea, altminteri palpitanta si plina de provocari viforoase, a eroilor. - Ovidiu Pecican   Irma cu maini de aur Pe tarmul unei mari indepartate traia o femeie cu parul lung si negru. Negru ca abanosul. Avea pielea alba ca zapada si buzele rosii ca sangele. Iar ochii aveau o culoare nedeslusita: uneori ca apele marii in furtuna, intunecati, alteori ca cenusiul greu al apelor in care se reflecta norii, alteori verzi ca adancurile, ori albastri ca marea incalzita de soare. O chema Irma si locuia aproape singura in casuta ei portocalie cu acoperis negru si cu vedere spre mare.  Ilustratii de Miruna Draghici.