Bunul Tibo Krovic este de douăzeci de ani primarul orașului Punct, făcând cinste concetățenilor săi printr-un rar simț al dreptății. Dar până și ireproșabilul primar ascunde un secret compromițător - adesea își petrece timpul culcat pe podea, admirând prin crăpătura ușii picioarele senzualei sale secretare, Agathe Stopak. Asta pentru că bunul primar este îndrăgostit. Nici Agathe, neconsolată prizonieră a unei căsnicii nefericite, nu îl privește pe Tibo cu ochi rai. Singurul obstacol în calea fericirii lor este onoarea neștirbită a lui Krovic. Parcă exasperate de inerția lui, forțele supranaturale se hotărăsc să intervină și să presare peste povestea celor doi niște praf de zâne. Dar ceea ce îi așteaptă pe primar și pe secretara lui nu este nici pe departe o iubire ca-n basme. „Să nu confundați niciodată un lucru bun cu un lucru drept. Să nu presupuneți că dacă un lucru e drept e musai să fie și bun. Ați făcut un lucru drept? Nu! Vedeți cât de simplu este? Dumneavoastră ați făcut un lucru bun. De-asta vi se spune Tibo Krovic cel Bun - știați asta ? Tibo Krovic cel Bun, ca Alexandru cel Mare sau Ivan cel Groaznic. Cred că merită trăită o viață în care v-ați creat un asemenea nume. Deci ați făcut un lucru bun, însă nu și un lucru drept. Dar cu legea nu-i de glumit. Este singurul lucru care ne apără pe noi, ceilalți, de oamenii «buni».“ (p. 56-57)
