A iubi inseamna a ierta

Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca și noi, fiecare la rîndul nostru, să facem același lucru cu ­aproapele nostru… Dacă este să ne asemănăm cu ­Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta. Dumnezeu ne-a chemat să fim ­asemenea Lui, și asemenea lui ­Dumnezeu suntem atunci cînd iertam. ­Puterea de a ­ierta este însușire ­dumnezeiască. ­Iertînd celor ce ne greșesc, ne facem părtași la ­dragostea cu care iubește Dumnezeu lumea. - Savație Baștovoi    Această ediție a cărții A iubi înseamnă a ierta, a cincea la număr, este diferită de precedentele prin faptul că însumează și volumul Singuri în fața libertății. Am recurs la acestă soluție editorială deoarece conferințele publicate în cele două cărți reprezintă de fapt cuvîntări rostite în aceeași perioadă, Postul Crăciunului din 2004, în mai multe orașe din România, la invitația sau cu binecuvîntarea ierahilor locului. Cartea a căpătat o mare răspîndire, mai ales pentru că este recomandată spre lectură de către mulți duhovnici, atît în România, cît și în Sfîntul Munte. Fragment din volumul "A iubi înseamnă a ierta" de Savație Bastovoi: "Sfinții Părinți vorbesc cu totul inălltător despre iubire. Este adevărat că Sfîntul Ioan Scărarul o pune la capătul Scării Duhovnicești. Este adevărat că descrie un urcuș foarte anevoios pînă la ea: trebuie să trecem prin pocăință, trebuie să trecem prin ascultare, prin plîns, prin tăierea voii... Prin multe nevoințe trebuie să trecem - spun Sfîntul Ioan Scărarul - pînă a ajunge să dobîndim iubirea. Cu toate acestea, în fiecare dintre noi iubirea zvîcnește și, chiar dacă nu o putem permanentiza în sufletul nostru, noi nu sîntem străini de ea. Dumnezeu descoperă iubirea Sa cînd voiește și cui voiește. Dumnezeu Și-a descoperit iubirea Sa tîlharului de pe Cruce, care o viață întreagă a petrecut în fărădelegi. Și, iată, într-o clipă, iubirea dumnezeiască s-a atins de inima lui și el, într-o clipă, a devenit din tîlhar proroc, L-a mărturisit pe Hristos Împărat a toată zidirea, Împărat al cerului și al pămîntului, și I-a cerut să-l pomenească în împărăția Sa, mărturisiri pentru care a și auzit cuvintele Mîntuitorului: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai.” Iubirea dumnezeiască s-a atins într-o clipă de inima femeii desfrînate care a venit și a spălat cu lacrimile ei picioarele Mîntuitorului Hristos. Iubirea dumnezeiască s-a atins de inima femeii samarinence, femeie care trăia ca multe femei din zilele noastre, femeie care avusese case bărbați, femeie obișnuită, la prima vedere. O femeie oarecare, o femeie desfrînată. O femeie cu viața stricată, care nicicum nu-și putea întemeia o căsnicie... un tablou atît de obișnuit pentru ziua de azi. Și iată că la fîntînă, atunci cînd Mîntuitorul îi iese înainte, o atinge cu dragostea Sa, și inima ei tresaltă și Îl cunoaște ca pe Cel pe care L-a propovăduit Moise. Această femeie, dupe ce a vorbit cu Hristos, uita că a venit dupe apă, lasă găleata și începe a alerga pe străzi și a striga: „Veniți, că am văzut un Proroc, L-am aflat pe Cel pe care L-a propovăduit Moise, despre Care a scris Moise!” De unde știa femeia asta ce a scris Moise? În Vechiul Testament, ce, femeile făceau școli de teologie ca astăzi? În Duhul Sfînt L-a prorocit ea pe Cel despre care a scris Moise! Păi nu știau toți cărturarii Iudeii, cînd a trebuit să Se nască Hristos, Cine S-a născut!”