A opta povestire fără titlu strânge 19 povești ilustrate într-o carte, un univers construit între creioanele colorate ale Loretei Isac și penița buclucașă a Silviei Marinescu în care pășim ca oameni mari și ieșim după bunul plac. Aflăm ce se întâmplă cu anumiți balauri, de ce trebuie să-ți pui întrebări, care e cea mai sperioasă pisică din lume și cum se face că unii oameni nu par a face altceva decât să spele rufe. Avem furăcioși și polițiști, șoricei, țânțari, prăjitoare de pâine și atâtea altele care dacă n-ar fi, Silvia Marinescu nu le-ar mai povesti și nici Loreta Isac nu le-ar mai ilustra. Silvia Marinescu Cititoare profesionistă, bloggeriță consecvență și biciclistă văratică, Silvia Marinescu scrie de când a învățat să țină stiloul în mână. „De când scrii povești? - mă întreabă oamenii. Eu răspund de obicei așa: Pfuai, zău, nu știu. Am scris multe povești, în multe feluri și stiluri, multe proaste rău sau de neînțeles. Multe au ajuns în sertar, altele în recycle bin, dar unele - ei bine, din unele s-au dospit altele și apoi s-a ivit cartea asta.” A opta povestire fără titlu promite incursiunea în lumea Silviei Marinescu construită pe îndelete, cu sacrificiul a multor creioane, stilouri, caiete și carnete, o lume extraordinară a personajelor fantastice cu năravuri obișnuite. Loreta Isac Artist, ilustrator și designer, Loreta Isac este una dintre cele mai distincte voci ale tinerilor artiști români. La 8 ani, împreună cu părinții săi, mama violonistă și tatăl pictor, Loreta părăsește Chișinăul cu visul de a deveni balerina și se mută în România. În liceu, Loreta se reorientează către pictură presărând însă în desenele sale câte un tutu pe ici, pe colo. Loretei Isac îi place să experimenteze, se joacă adesea cu forme, tehnici și culori, dând forma fanteziei în lumi curioase cu iepuri înflorați, cai verzi pe pereți sau rochițe cu cireșe și căpșune.
